Atrofia multisistemică reprezintă o afecţiune neurodegenerativă rară, cu debut la vârsta adultă, cu elemente de tip parkinsonian și cerebelos rezultate prin afectarea mai multor sisteme implicate în controlul mișcării, al coordonării și echilibrului. Boala poate determina și apariţia insuficienţei autonome, care se manifestă prin hipotensiune ortostatică sau dereglare urodinamică. Hipotensiunea ortostatică crește riscul de cădere, împiedică menţinerea poziţiei verticale și mersul, fiind asociată cu o speranţă de viaţă redusă.

Recent, pentru tratamentul unui pacient cu hipotensiune ortostatică prin atrofie multisistemică a fost utilizată o neuroproteză implantabilă, ce poate efectua stimulare electrică epidurală la nivel medular, în regiunea toracică. Aceasta activează neuronii preganglionari simpatici, intacţi în caz de atrofie multisistemică. O astfel de proteză a fost utilizată anterior la un pacient cu hipotensiune ortostatică rezultată în urma lezării măduvei cervicale.

Beneficii semnificative

În New England Journal of Medicine a fost prezentat cazul unei paciente cu hipotensiune ortostatică debilitantă din cauza atrofiei multisistemice, cu elemente de parkinsonism. Funcţiile motorii și autonome ale pacientei s-au deteriorat progresiv, iar aceasta nu mai putea sta în picioare mai mult de câteva minute, nu mai putea merge decât pe distanţe scurte și prezenta zilnic episoade sincopale.

Deși dozele medicaţiei au fost mărite până la nivelul maximal suportat, pacienta a ajuns să prezinte sincopă la 60 de secunde de la ridicarea în poziţie ortostatică. De aceea, a fost luată în considerare implantarea unui sistem de stimulare electrică a măduvei spinării din regiunea toracică.

După implantarea chirurgicală, au fost efectuate multiple teste pe masa înclinată (n.red. – Tilt), timp de șapte zile. S-a observat că în condiţiile de oprire a sistemului, înclinarea pacientei în poziţie verticală a indus o scădere a tensiunii arteriale sistolice (TAs) de la 160 mmHg până la 75 mmHg în mai puţin de 3 minute. Cu sistemul pornit, înclinarea pacientei a dus la o astfel de scădere pe o perioadă de 10 minute.

Utilizare continuă

Ulterior, pe parcursul următoarelor trei săptămâni, timp de trei zile consecutive în fiecare săptămână, pacienta a fost supusă unor proceduri de neuroreabilitare autonomă în spital. Fiecare sesiune a presupus efectuarea unor teste repetate cu masa înclinată și cu sistemul pornit. După fiecare sesiune, sistemul era oprit, iar episoadele sincopale reveneau când pacienta era acasă. După această etapă, pacienta a putut utiliza sistemul și la domiciliu, cu configuraţia de programare stabilită anterior. După încă trei săptămâni de neuroreabilitare autonomă și utilizare continuă a sistemului în timpul zilei, pacienta nu a mai prezentat episoade de sincopă.

La trei luni de la implantarea sistemului, monitorizarea continuă a TA timp de 48 de ore a confirmat că sistemul a determinat o creștere a TAs în repaus de la 112 mmHg la 125 mmHg și a redus variabilitatea TA cu 18%. În timpul unei ședinţe de urmărire, efectuată la opt luni de la implantare, pacienta a raportat că folosește sistemul toată ziua și că nu mai are episoade de sincopă.