Cât
de „sigure“ sunt statinele, medicamente capabile să corecteze dislipidemiile şi,
astfel, să ferească populaţia de „killerul numărul 1“ al zilelor noastre –
bolile cardiovasculare? Un răspuns oferă, în editorialul său, din nr. 3
(iulie-august 2012) al revistei Medicina modernă, dl dr. Mihai Cezar
Popescu, unul dintre redactorii şefi adjuncţi („Siguranţa utilizării
statinelor“). Nu foarte sigure, devreme ce dsa a semnalat deja două cazuri de
reacţii adverse redutabile: rabdomioliza şi hepatocitoliza. E drept că acestea
au fost identificate la un lot de 4.000 de subiecţi trataţi personal cu statine
în ultimii zece ani. Deci, nu chiar atât de frecvente încât să neliniştească, să
le repudiem şi să revenim la binefacerile exclusive ale dietei. Autorul
compulsează literatura recentă şi găseşte, în Archives of Internal Medicine (ianuarie 2012), menţionat riscul de
apariţie a diabetului zaharat la femei, cu 48% mai mare; alţi autori de
încredere recomandă prudenţă la pacienţii de peste 70 de ani (sunt indicate
doze reduse şi doar la cei cu patologie coronariană dovedită). Încă din 2007,
Popescu C. M. anunţă, la asocierea tratamentului în doze mari cu o dietă
excesiv-restrictivă, posibila instalare a degradării cognitive, a depresiei şi
a neoplasmelor, ba chiar au fost menţionate creşteri ale numărului de accidente
hemoragice cerebrale. În finalul articolului se „drege busuiocul“,
subliniindu-se (totuşi) meritele inhibitorilor de 3-hidroxi-metilglutaril
coenzimei A reductazei, în condiţiile identificării contraindicaţiilor („fie
ele şi relative!“) şi monitorizării atente a evoluţiei şi a tratamentului. Ceea
ce, opinez, în condiţiile asistenţei medicale de la noi, nu reprezintă o cerinţă
uşor de satisfăcut.
Cei
care susţin că astmul bronşic este o boală tratabilă dar nu şi vindecabilă vor
fi surprinşi de studiul semnat de dl prof. dr. Mihai Sefer, nume cunoscut al
microbiologiei româneşti. Dsa, în perioada 1980–2009, tratează şi vindecă 47 de
pacienţi cu diagnosticul: astm bronşic (unii, având asociate şi alte infecţii cronice).
„Tratamentul s-a bazat pe imunoterapia cu autovaccin, preparat din
microorganismele izolate de la pacienţi, administrat prin injecţii subcutanate,
cu antibiotic introdus în praful oral-digestiv, administrat de două ori pe zi,
timp de zece zile, la care se adaugă metionină şi alifie orală. Experienţa
noastră dovedeşte că astmul bronşic este o boală care se poate vindeca.“ Antibioticul din pulberea administrată
pe cale orală a fost, după caz, norfloxacin, metronidazol sau nistatin; aceeaşi
compoziţie pentru unguentul menţionat, la care s-au adăugat vitamina A şi
anestezină. Textul publicat e în engleză, ca să-l poată citi toată lumea şi să
nu se spună la un moment dat că nu au fost cunoscute cercetările profesorului
de la Institutul Cantacuzino (au mai fost cazuri…).
Despre
„O complicaţie rară a tatuării: infecţia cutanată cu virusul molluscum contagiosum“ se ocupă un
numeros colectiv de dermatovenerologi bucureşteni, având ca prim autor pe dl
dr. Mircea Tampa. Infecţiile posttatuaj nu sunt neobişnuite, iar frecvenţa va
creşte pe măsura apelării la acest procedeu inestetic (părerea mea!) de
maculare a pielii (v. imaginea de pe
copertă). Complicaţia infecţioasă cu virusul molluscum contagiosum însă e foarte rară, solicitând un tratament
minuţios şi îndelungat, în cazul în speţă fiind vorba şi despre o scădere a imunităţii locale (?), incriminată părând a
fi cerneala neagră folosită la tatuare.
Din
recent apărutul număr al revistei Colegiului Medicilor din municipiul Bucureşti
mai semnalez studiul „Diagnosticul imagistic al cancerului de col uterin“, semnat de dna dr. Ioana-Smărăndiţa Lacău.
Dacă, până nu demult, acest diagnostic era de resortul ginecologilor „din cauza
erorilor de stadializare – care au influenţat decizia terapeutică şi
prognosticul – actualşmenteţ, diagnosticul şi stadializarea bolii se realizează
clinico-imagistic cu examinare prin rezonanţă magnetică (IRM) sau computer
tomograf (CT) – cu precizarea că IRM are sensibilitate mai mare decât CT – iar
pentru N şi M imagistica e suverană“. O ilustraţie bogată şi sugestivă
completează materialul.
Articolele
asupra cărora ne-am oprit nu sunt singurele din revistă care vor contribui la
informarea şi documentarea profesională a abonaţilor acestei publicaţii
medicale. Şi altele, cel puţin la fel de interesante, invită la lectură. Următorul
număr, ultimul din acest an, în decembrie.
