Iar atunci când „roșu în gât” se asociază și cu depozite pe amigdale, aproape mereu este prescrisă o rețetă de antibiotic, fiind bănuită o cauză bacteriană a bolii, a amintit conf. dr. Mihai Craiu, subliniind că în prezent, „streptofobia noastră națională a atins cote extrem de ridicate”. 

PRIMER: explicații pentru părinți cu privire la criza de antipiretice 

Problema este că un examen clinic sumar sau incomplet și eliberarea rapidă a unei rețete cu mult-mediatizatele antibiotice de uz pediatric care se găsesc greu (Amoxicilină și Amoxicilină-clavulanat adică Augmentin și similare) pot avea urmări neplăcute, a atras atenția medicul pediatru de la INSMC „Alessandrescu-Rusescu” pe o rețea socială.

Tot el explică: unele din aceste amigdalite acute (boala se numește „amigdalită”, iar organul bolnav se numește „amigdale”) sunt produse de un virus, numit Epstein-Barr (EB). Urmările neplăcute ale antibioticelor pot fi multiple.

„Tot dăm degeaba aceste antibiotice la o mulțime de boli virale, diferite de virusul EB... Problema este că administrarea pripită a unui antibiotic beta-lactamic în cazul unei infecții cu EB poate avea efecte adverse spectaculoase. Mononucleoza infecțioasă (aceasta este boala ce poate fi confundată cu amigdalita streptococică, în cazul unui bilanț superficial) «nu se împacă» cu antibioticele betalactamice și apare o erupție impresionantă în 90% din cazurile tratate cu Amoxicilina/Amoxicilină-clavulanat. Erupția arată îngrijorător și este asociată cu discret prurit”, a explicat medicul pediatru.

De altfel, adaugă acesta, unii pacienți fac erupție și fără tratamentul cu antibiotice. Dar în aceste cazuri ea este mult mai puțin severă și nu are prurit.

Concluzia trasă de doctorul Mihai Craiu este că:

„toate cazurile de amigdalită acută cu depozite pe amigdale trebuie evaluate serios și, dacă par a fi monucleoză, ar trebui efectuate analize specifice, iar ulterior confirmării, ne înarmăm cu multă răbdare, să treacă boala. Nu dăm antibiotice!”