Pentru a mai reduce gradul de panică al părinților și pentru a-i ajuta să treacă mai ușor peste emoțiile primelor boli acute ale unui copil mic, dr. Mihai Craiu subliniază că există instrumente validate (scoruri) pentru evaluarea severității unor boli: 

„Putem să spunem când un copil cu bronșiolită acută, laringită acută sau criză de astm prezintă o maladie de severitate mică, medie sau gravă”. 

El a povestit recent pe pagina Spitalul Virtual pentru Copii (pe care o administrează) câteva informații-cheie despre bronșiolita acută, boală care poate fi ușoară, medie sau severă, după cum acel copil bolnav de bronșiolită are un scor clinic scăzut, mediu sau ridicat. 

Tot pe pagina Spitalul Virtual pentru Copii acesta a dat ca exemplu cazul unui sugar de 9 luni, de sex feminin, care are febră, tuse, nas înfundat, respiră de 66 de ori pe minut, are 93% saturație la măsurarea cu pulsoximetrul, are wheezing care se aude cu urechea liberă (fără steroscop) și respiră greu, spre foarte greu, utilizând mușchii gâtului și ai burții. 

„Adică are un scor Tal modificat de 9-10. Concluzia - este un scenariu de bronșiolită medie spre severă si are nevoie de evaluare urgentă și tratament la spital.” 

Acesta a fost unul din cazurile folosite în timpul cursului de Simulare Medicală organizat în weekendul trecut la sediul CieH (Centrul de Inovație și e-Health) din cadrul Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila la care a participat doctorul Mihai Craiu în scopul de a transmite mai departe cunoștințele medicale cursanților. 

„Medicii și asistentele se antrenează pentru a lucra în echipe multidisciplinare, folosind ghiduri și protocoale, aplicate la manechine foarte realiste («pacientul» nostru era un fost prematur de 32 săptămâni, interpretat de unul dintre roboții extrem de sofisticați [plânge, respiră, se mișcă, are zgomote cardiace sau respiratorii, are puls palpabil, etc, exact ca un copil real] de la CieH”, a mai povestit medicul Mihai Craiu. 

Mesajul său, în încheiere, este unul simplu: folosind observația atentă (numărând frecvența respiratorie pe minut, ascultând wheezingul și privind la efortul respirator), alături de o simplă citire a saturației unui pulsoximetru utilizat corect, „vom putea depista, la vreme, toate cazurile cu potențial de agravare. Restul sunt păreri și emoții”.