De câte ori aflu de inaugurarea unei case memoriale care
adăpostește opere de artă, înainte de a mă bucura, îmi reprim cu greu dureroasa
amintire legată de distrugerea ori schimbarea destinațiilor acestor nobile
edificii oferite urmașilor de generoși colecționari, prăpăd săvârșit din varii
pretexte în anii cenușii ai socialismului victorios. Și cum tezaurul de
frumusețe pe care îl voi semnala are ca inițiatori doi cunoscuți medici,
anxietatea pe care o resimt poate fi înțeleasă și scuzată când voi arăta,
folosind exemple la îndemână „pățite“ de-a lungul timpului de confrați
donatori.
Dacă, prin absurd ar fi
trăit, Maria și dr. G. Severeanu (primul radiolog al Capitalei), care își
ofereau colecțiile Muzeului Municipiului București în 1939, iar casa în 1956 –
statului, ar fi trebuit să aștepte ca, după o îndelungată pauză, vizitatorii să
fie din nou admiși abia în februarie 2016. Locuința-muzeu a fraților Ioan și
dr. Nicolae Kalinderu (inaugurată în 1914) se află în anii noștri într-o
restaurare fără sfârșit previzibil... Ruinarea postrevoluționară a Muzeului de
Artă Populară „Prof. dr. Nicolae Minovici“ („Vila cu clopoței de la Șosea“) e
arhicunoscută, iar Muzeul de Artă Medievală al ing. D. Minovici, nepotul
celebrilor frați Mina, Nicolae și Ștefan trece printr-o mare degringoladă, închiriindu-și
spațiile, pentru supraviețuire, deși e singurul care mai poate fi vizitat...
Dar, să gândim pozitiv, folosind o sintagmă astăzi la modă, deși
nu-i prea găsesc motivație palpabilă, și să sperăm într-o normală soartă a Colecției
de artă avocat „Aldea N. Neagoe“, inaugurată în fostul cămin părintesc
din Ploiești.
Primul numit, Neagoe Aldea, era avocat, deținut politic și
chinuit fără pricină de regimul comunist. A fost tatăl profesorilor doctori
ieșeni, Hortenisiu (neurochirurg) și Adrian Aldea (chirurg pulmonar), acesta
din urmă născându-se în chiar locuința – redobândită și reconstruită acum, din
temelii – devenită muzeu. N-am ajuns încă să-l vizitez, așa încât informațiile
pe care le ofer cititorilor interesați provin din Albumul ocazionat de
inaugurarea noului edificiu artistic și cultural ploieștean, trimis de
inițiatorul rarisimului demers. Prefața elegantului volum este semnată
de cunoscutul critic Valentin Ciucă, iar întreaga istorie a edificării
în timp a colecției, a propriei vieți, precum și a dobândirii cunoștințelor
necesare pentru a fi un avizat colecționar, aparține lui Hortensiu Aldea, membru
al Societății Colecționarilor de Artă din România, și se intitulează sugestiv „Spovedanie“.
Lucrările expuse – majoritatea picturi (dar și mobilier și
sculpturi) sunt organizate în galerii: artă academică, portrete, artă
ieșeană interbelică, artă ieșeană contemporană, opere de pictură românească din
zilele noastre (pictură contemporană), artă decorativă. O galerie (cam
prețioasă denumire, mi se pare) e intitulată chisnovat: „Autoportretele
viitorului“. O serie de artiști și-au donat doctorului de obârșie ploieșteană
autoportretele, valoarea acestora crescând în timp (sau nu), paralel cu
renumele pe care pictorul îl va dobândi (sau nu), dar și cu inspirația avută și
calitatea execuției lucrării. Dar, pentru această „categorie“, nu s-au
înghesuit (încă) prea mulți artiști... Nume sonore însă destule: Constantin
Lec[c]a, Eustațiu Stoenescu, Ștefan Dimitrescu, Samul Mutzner, Al. Ciucurencu,
C. Piliuță, C. D. Stahi, Tr. Brădean, Angela Popa Brădean, Ion Sălișteanu,
Popescu Negreni... Dar și clasicul Nicolae Grigorescu e reprezentat, chiar dacă
lucrarea nu e semnată. Sau foarte valoroșii: George Catargi, Dan Hatmanu, Nutzi
Acontz, Mihai Cămăruț, Corneliu Ionescu, Costin Petrescu și Otto Briese...
Istoria vieții acestui artist (O. Briese) se intersectează cumva
cu reprezentanți ai lumii medicale. Câștigător al premiului Lecomte du Noüy
(restaurator de monumente pe vremea regelui Carol I), după studii folosindu-și
stipendiul, se căsătorește cu dr. Maria Serghie, care va conduce prima clinică
de endocrinologie de la Spiridonia ieșeană, clinică înființată de viitorul
academician C. I. Parhon. Maria Briese e imortalizată de soțul său, iar pânza
se află în noul muzeu.
La sfârșitul cărții-album, fotografii și detalii despre familia
donatorilor și imagini de la vernisaj. Invităm – cel puțin pe colegii medici –
să calce pragul acestei case memoriale și să admire generoasa ofertă de artă
vizuală.