Suntem studenți la sănătate publică și unul dintre lucrurile pe care le auzim frecvent, în special de la medicii de familie, este ezitarea pacienților de a accesa serviciile de medicină primară. Și știți care este ironia? Pacienții români din ziua de astăzi doresc chiar să fie consultați telefonic și să primească bilete de trimitere și adeverințe medicale fără a efectua o vizită la cabinetul medical. Așteptările pacienților români sunt: să primească îngrijiri medicale cât mai repede posibil și medicii de familie să fie disponibili în funcție de nevoile lor.
În fiecare minut, sute de români apelează la serviciile de urgență pentru a cere ajutorul medicilor. Unitățile de Primiri Urgențe (UPU) din țară sunt aglomerate de pacienți ale căror afecțiuni pot fi rezolvate în cabinetele de medicină de familie, dar care aleg serviciile de urgență. Având în vedere faptul că resursele serviciilor de urgență sunt limitate, solicitarea unei ambulanțe în cazuri în care aceasta nu este absolut necesară poate duce la pierderea de vieți omenești. Câteva exemple din țară arată că acest fenomen devine din ce în ce mai îngrijorător. De multe ori, cazurile se pot rezolva la domiciliul pacientului, nefiind necesară deplasarea la spital. Situația este îngrijorătoare și din punctul de vedere al prezentării la UPU. Spre exemplu, datele de la Spitalul Județean de Urgență Zalău arată că numărul pacienților crește de la an la an, în 2018 înregistrându-se cu 9.000 de prezentări mai multe decât în 2015. În cadrul unei conferințe de presă, dr. Mihai Iuhas, șef secție UPU, a afirmat că în primele unsprezece zile ale anului 2018 s-au prezentat 1.445 de pacienți, cu 126 mai mulți comparativ cu aceeași perioadă din 2017.
Printre motivele invocate de pacienții care evită serviciile de medicină de familie se numără și centrele de permanență insuficiente. Lipsa prezentării la medicul de familie sau, după caz, la un centru de permanență face ca doar 25% din cazurile prezentate în serviciile de urgență să fie considerate urgențe justificate* . Motivele sunt diferite – unii pacienți nu știu să navigheze sistemul de sănătate și preferă să apeleze direct la serviciile de urgență, alții consideră că sănătatea lor ar trebui să aibă prioritate în detrimentul sănătății celorlalți.
Paradoxal, pacienții români ajung să apeleze la serviciile de urgență și pentru a beneficia de analize medicale gratuite sau pentru că nu dețin o asigurare medicală ca să fie consultați de un specialist din medicina de familie. Din întâlnirile pe care le-am avut în cadrul cursului de management sanitar a reieșit faptul că sistemul medical românesc este unul fragmentat și că nu există comunicare corespunzătoare între diversele categorii de profesioniști sau între diferitele specialități. De asemenea, a devenit evident faptul că sistemul de sănătate se rezumă exclusiv la spital pentru multe persoane, ignorând aproape total celelalte componente (medicină de familie, ambulator) și profesioniștii care le deservesc.
Din păcate, orice acțiune atrage cu sine consecințe și de aceea preocuparea excesivă față de sectorul terțiar de asistență medicală, în detrimentul celorlalte, are anumite dezavantaje. Aglomerarea excesivă a unităților de primiri urgențe este, mai întâi de toate, un mediu propice pentru transmiterea infecțiilor. De asemenea, multe intervenții sunt dependente de timp și diagnosticul precoce poate da șansa evitării unor consecințe permanente ale bolii. Aglomerarea sălilor de urgențe poate crește nivelul erorilor medicale ale personalului medical. Așadar, aglomerarea inutilă a acestui sector crește numărul reclamațiilor referitoare la neglijența medicală și, în final, crește costurile sănătății pentru toți, indiferent dacă suntem sau nu implicați direct în fenomen.
O regulă generală în domeniul sănătății – și nu numai – este aceea că prevenția este mult mai ușoară și mai ieftină decât tratamentul. Majoritatea românilor sunt dispuși să apeleze la serviciile medicale doar atunci când durerea este insuportabilă sau când starea de sănătate se agravează până la punctul în care simptomele nu mai pot fi ignorate. Ce ne dorim noi, viitoarea generație de profesioniști în domeniul sănătății publice? Ne dorim să profesăm într-un sistem în care să putem informa populația despre importanța și rolul fiecărui nivel de asistență medicală și despre consecințele care apar atunci când nu știm cum să utilizăm corect serviciile de sănătate. Pentru a putea face acest lucru, sistemul are nevoie de o abordare intersectorială și de lungă durată, prin strategii care au ca scop central prevenția în detrimentul tratamentului, medicina primară înaintea oricărui alt nivel de asistență medicală și informarea corectă a pacientului.
