Nu
atât prin opulență (750 de pagini, format tipografic A5), cât mai ales prin
substanța științifică bogată și înnoitoare oferită cititorilor, masivul volum Actualități
în medicina internă, apărut anul acesta la Editura Medicală, face
sarcina recenzentului dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Cum să rezumi,
darămite să comentezi în puține cuvinte subtilitățile tot mai multor
specialități derivate din medicina „mamă” și necesarmente interconectate cu
aceasta? De aceea, aflându-ne într-o astfel de postură și evaluându-ne
posibilitățile, ne rămâne numai varianta semnalării recentei apariții
editoriale – una de excepție, aflată sub redacția prof. dr. Leonida Gherasim,
membru de onoare al Academiei Române, și prof. dr. Alexandru Oproiu.
Domniile lor coordonează activitatea publicistică a unui număr impresionant de
autori, în majoritate cadre didactice universitare din trei centre tradiționale
(București, Iași, Craiova) și Laboratorul de analize medicale Synevo – Brașov,
exprimată în 27 de capitole cu subiecte de maxim interes științific.
Pentru
exemplificare, o suită de „actualități” și „noutăți” în: patologia
interstițială pulmonară (Irina Strâmbu), cardio-oncologie (Maria Florescu,
Diana Mihalcea, Dragoș Vinereanu) – „ramură medicală nouă, care are scopul de a
monitoriza efectele cardiotoxice ale terapiei oncologice, în vederea
identificării precoce a pacienților la risc pentru apariția complicațiilor
ireversibile” – endocardita infecțioasă (Leonida Gherasim, Andreea Olivia
Ciobanu), patogenia, clinica și tratamentul lupusului eritematos sistemic în
sarcină (Andra Bălănescu) – „ultimii ani au adus schimbări majore în
abordarea gravidei lupice”, în trecut sarcina fiind contraindicată femeilor cu
LES – diagnosticul și tratamentul stenozelor carotidiene ateromatoase (Cristina
Tiu), oxigenoterapia și ventilația non-invazivă în tratamentul insuficienței
respiratorii acute (Alexandru Tudor Steriade, Dragoș Bumbăcea), dispozitive
cardiace la pacienții cu infarct miocardic – indicații și limite (Andrei
D. Mărgulescu), fibrogeneza hepatică și terapia antifibrogenică (Al. Oproiu),
tromboza în neoplasme mieloproliferative cronice (Mihaela Găman, Anca Ilea, Ana
Maria Vlădăreanu), aspecte actuale medicale, sociale ale
antibioticorezistenței bacteriene (E. Ceaușu, Maria Nica), rezistența
bacteriilor la antibiotice fiind astăzi una dintre marile amenințări pentru
sănătatea publică.
Alte
capitole sunt fie completive la cunoștințe vehiculate, poate, și în volumul de
„Actualități...” din 2015, fie lămuritoare puneri la punct, precum: „De la
intoleranța la gluten, la boala celiacă” (Carmen Preda, Mircea Diculescu);
„Substituția renală la pacienții cu diabet zaharat” (Cristian Serafinceanu);
„Cancerul colorectal” (Cătălin-Andrei Duței, Mircea Manuc) sau „O problemă
subestimată – complicațiile tardive ale splenectomiei” (Cătălin Vasilescu –
autor care, într-o monografie de curând ieșită de sub tipar, a detaliat
complicațiile particulare ale splenectomiei, cu referire la intervenția
laparoscopică și robotică asupra acestui organ).
În
„Cuvânt înainte”, coordonatorii volumului menționează cu îndreptățire faptul că
în cele 27 de capitole sunt prezentate probleme de medicină internă
interconectate altor specialități, pornind de la trunchiul comun al medicinii
interne. Văzând structura tematică a lucrării, opinăm că beneficiari ai
informațiilor vor fi și medicii de familie, îndeosebi prin întrebările adresate
lor de unii pacienți (și soluțiile pe care sunt nevoiți să le ofere), pacienți
tot mai interesați de propria sănătate, și tot mai rătăciți în labirintul de
informații parcurse online. Așa de exemplu, sunt cei afectați de intoleranța la
gluten – nu de multă vreme decriptată din punct de vedere etiologic și
fiziopatologic și preocupantă pentru bolnav și medic, suferințele fiind
atribuite unui șir de cauze din foarte largul spectru simptomatic al bolilor
digestive. S-a elucidat astfel faptul că enteropatia glutenică este o maladie
autoimună declanșată de glutenul din cereale (grâu, secară, orz), la persoane
cu susceptibilitate genetică (haplotipurile HLA DQ2 sau DQ8). Prevalența bolii
a crescut semnificativ în ultimele decade – creștere reală sau dată de o mai
bună diagnosticare – leziunea intestinală fiind rezultatul răspunsului imun
celular anormal (activarea limfocitelor T intestinale și a celor B umorale.)
Pacienții nu sunt dispuși a-și asuma complicațiile și comorbiditățile acum
cunoscute, solicitând tratament. În principal, rămâne dieta fără gluten – față
de care industria alimentară a răspuns pozitiv – dar și un anume tratament
medicamentos. Au apărut chiar ghiduri de diagnostic și tratament în boala
celiacă, iar medicii sunt mai corect informați pentru a răspunde în mod eficace
dorințelor pacienților, scăderii morbidității și îmbunătățirii calității vieții
acestora.
În
aceeași categorie de subiecte de interes pentru medicul de familie se înscrie
și elucidarea „Sindromului vestibular periferic” (Mădălina Georgescu), alt
diagnostic, de asemenea, „în creștere” – ca și numărul „pacienților cu
tulburări de echilibru” –, printr-o mai clară cunoaștere a etiologiei
(vasculară, otologică, neurologică, tumorală) – uneori gravisimă, a
posibilităților de diagnostic acurat, dar și a soluțiilor terapeutice
(medicale, chirurgicale).
Lucrarea
cu titlul citat la începutul acestei succinte prezentări include un capitol de
profunde reflecții asupra medicinii supraspecializate de astăzi, când nu se mai
poate vorbi de acel „dialog solitar și confidențial medic–pacient” de
odinioară, ci de „confruntul” cu o echipă medicală, în care membrii acesteia
sunt egali, parteneri și decidenți, iar bolnavul din fața lor – un om
străduindu-se și solicitând să fie bine informat. În fiecare echipă însă, se
conturează un integrator, denumit de prof. dr. Mircea Cinteză „căpitan”:
medicul curant, egal printre egali, cel care trebuie în final să-și asume
responsabilitatea relației echipă–bolnav („Echipa medicală. Cine este căpitanul?”)
Leonida Gherasim, Ioan Alexandru Oproiu (sub redacția)
– Actualități în medicina internă. Editura Medicală, București, 2017
.jpg)
