Sindromul antifosfolipidic (SAP) a fost descris pentru prima oară de Harris, Hughes şi colab. în 1983. Principalele caracteristici clinice constau în tromboză arterială şi venoasă care duce la ischemie sau la pierdere recurentă a sarcinii şi trombocitopenie, în prezenţa anticorpilor antifosfolipidici (aPL). S-au descris şi o varietate de manifestări neurologice, unele fiind legate de tromboză, altele nu (tabelul 1). Înainte să fie cunoscute, toate aceste aspecte majore ale sindromului clinic, tromboza, şi mai rar hemoragia, au fost asociate cu prelungirea timpilor de coagulare dependente de fosfolipide. Este vorba de anticoagulantul lupic (AL), apărut mai frecvent la pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES). O tendinţă trombotică similară a fost observată la pacienţi cu anticorpi cardiolipinici, după cum s-a descoperit prin teste radioimunologice şi ulterior cu ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay). (…)
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe