Tiroidita Hashimoto, denumită și tiroidită cronică autoimună sau limfocitară, este cea mai răspândită cauză de hipotiroidism în zonele cu insuficienţă de iod. Boala se caracterizează prin inflamaţia cronică a glandei tiroide, niveluri crescute de anticorpi anti-tireoperoxidază (ATPO) și/sau anti-tireoglobulină (ATG) și un aspect tipic la ecografia tiroidiană. Odată ce hipotiroidismul se dezvoltă, standardul actual de îngrijire este terapia de substituţie cu hormoni tiroidieni pe tot parcursul vieţii (levotiroxină). 

Deficitul de seleniu poate exacerba tiroidita Hashimoto și poate duce la dezvoltarea hipotiroidismului. Prin urmare, profilaxia deficienţelor de seleniu ar putea fi o abordare promiţătoare pentru a preveni sau modifica hipotiroidismul asociat tiroiditei Hashimoto.

ATPO reprezintă un sistem de avertizare timpurie pentru tiroidita Hashimoto, niveluri pozitive de anticorpi fiind observate cu ani înainte ca persoana afectată să dezvolte niveluri anormale ale TSH-ului. Cercetările sugerează că 80-90% dintre persoanele cu Hashimoto vor avea niveluri de anticorpi ATPO și/sau ATG crescuţi.
Numeroase oligoelemente sunt esenţiale pentru funcţionarea normală a tiroidei. Acestea ar trebui suplimentate în cadrul planului de îngrijire a tiroiditei, în special pentru prevenirea hipotiroidismului. Pe lângă iod, principalul oligoelement care trebuie suplimentat, seleniul este un candidat foarte important în ceea ce privește nivelul optim de funcţionare a tiroidei.

Glanda cea mai bogată în seleniu

Tiroida este glanda cu cea mai mare concentraţie de seleniu per gram de ţesut din organism. Acest element este în cea mai mare parte implicat în activitatea enzimatică. Seleniul are proprietăţi antioxidante și antiinflamatorii. Aportul de seleniu este diferit în funcţie de regiunea geografică și este influenţat de conţinutul de seleniu din sol și de disponibilitatea acestui oligoelement în lanţul alimentar, printre alţi factori. 

Metaanalizele și evaluările sistematice efectuate la nivel global au relevat că suplimentarea alimentară cu seleniu pentru pacienţii cu tiroidită Hashimoto duce la o îmbunătăţire a calităţii vieţii acestora, comparativ cu a pacienţilor care nu urmează tratament cu seleniu. Cercetările sugerează că suplimentarea cu seleniu la persoanele cu Hashimoto este asociată cu o reducere a nivelurilor de anticorpi tiroidieni cu 40% în trei până la șase luni de administrare.

Acest oligoelement ajută la scăderea nivelului seric de TSH la persoanele care încă nu urmează tratament de substituţie hormonal (eutiroidism sau hipotiroidism subclinic). Pacienţii care au hipotiroidism și primesc deja tratament de substituţie cu levotiroxină beneficiază, la rândul lor, de rolul adjuvant al suplimentării cu seleniu, prin scăderea titrului de anticorpi ATPO și/sau ATG. Totuși, cel mai relevant efect îl prezintă suplimentarea pentru pacienţii cu hipotiroidism subclinic, astfel încât aceștia să restabilească eutiroidia.

Dozele trebuie individualizate

În mod specific, doza zilnică recomandată de seleniu pentru adulţi variază în funcţie de vârstă, sex, starea de sănătate și alţi factori. Institutul de Medicină din Statele Unite ale Americii recomandă o doză zilnică de aproximativ 55 mcg pentru adulţi, valoare care nu este atinsă de obicei prin alimentaţie. În cazul unor condiţii medicale sau situaţii specifice, cum ar fi tiroidita autoimună, doza recomandată poate fi mai mare. Și femeile însărcinate au nevoie de o cantitate mai mare de seleniu.

Pentru persoanele cu tiroidită autoimună, unele studii sugerează că dozele de 200-400 mcg pe zi pot fi benefice pentru reducerea inflamaţiei și a nivelului de anticorpi tiroidieni. Cu toate acestea, dozele mari de seleniu pot fi nocive, așa că este important ca începerea și ajustarea tratamentului să fie făcută sub supraveghere medicală.
Suplimentarea este de regulă bine tolerată, fără efecte adverse importante, ci doar de natură gastrointestinală, precum greaţa și vărsăturile.

Alimente bogate în seleniu: seminţe de in, nuci braziliene, fasole, carne de pui, ovăz, ficat de vită, ouă, pește și fructe de mare, produse lactate (brânză, lapte), pâine integrală, hrișcă, quinoa, brânză cheddar, usturoi, conopidă, ciuperci, dovleac, sfeclă roșie.

Maximul dozei admise de seleniu pe zi este de 255 mcg, conform European Food Safety Authority. Dacă nivelurile plasmatice de seleniu depășesc 122 mcg/litru, nu se recomandă suplimentarea. De asemenea, încă nu au fost efectuate studii pe copii și adolescenţi pentru a demonstra eficacitatea suplimentării de seleniu la aceștia.
În urma suplimentării, evaluările clinice și biologice ale pacienţilor trebuie realizate la 3, 6 și 9 luni. Pacienţii cu diabet zaharat tip 2 trebuie să fie precauţi în administrarea suplimentelor cu seleniu, întrucât, în rare cazuri, pot agrava boala.

În concluzie, doza optimă de seleniu poate varia în funcţie de nevoile individuale și de starea de sănătate. Este întotdeauna recomandată abordarea unui profesionist în sănătate pentru sfaturi personalizate înainte de a începe orice suplimentare cu seleniu.