În articolul precedent, cu o rigurozitate excesivă, enumeram o selecţie din sursele bibliografice referitoare la Cehov, operaţiune nu tocmai potrivită, mai întâi pentru că de aş cita, de pildă, din Roger Grenier, mi-aş atrage un dispreţ al celor puşi pe purificaţie, mai mare decât dacă aş fi bănuit nostalgic al epocii lui Nicu Pingelea (nu mă îndoiesc că această denumire inspirată apare pentru prima oară tipărită; regret, dar autorul îmi e necunoscut, am citit-o scrisă cu majuscule negre de-o şchioapă, pe un zid din Cartierul Latin). (...)

   În scurta sa viaţă, Cehov (în engleză Chekhov, în franceză şi mai complicat Tchekhov) s-a dedicat profesiunii de medic cu pasiune şi, în acelaşi timp, deşi bolnav de tuberculoză, încă din studenţie era principalul susţinător financiar al părinţilor şi fraţilor săi, din sumele câştigate ca ziarist independent şi autor de schiţe umoristice. Aşa a început opera literară a scriitorului considerat în prezent un mare dramaturg şi un maestru al prozei scurte. Medic-bolnav-scriitor ar putea fi o triadă într-un dicţionar imaginar de eponime medicale, în care numele lui Cehov şi-ar afla un loc distinct, chiar unic. De altfel, într-un amplu articol din Wikipedia engl. intitulat Physician writer şi conţinând sute de nume, în lista finală de referinţe numele lui Cehov este cel mai frecvent. (...)