Dacă, în mod tradiţional, pacienţii sunt trataţi după experienţa terapeutului (nu am spus medicului!), în prezent, în epoca dominată de paradigma medicinei bazate pe dovezi, este nevoie de argumentare știinţifică. Dovezile se produc prin cercetare, iar cercetarea de calitate este realizată prin trialuri clinice randomizate.

Acestea produc dovezi care justifică eficacitatea terapiilor sau superioritatea uneia faţă de alta. Mai multe trialuri similare pot fi analizate statistic în metaanalize, iar acestea servesc elaborării de ghiduri și recomandări practice. Iată de ce trialurile sunt așa de importante.

Ziua Mondială a Studiilor Clinice a fost marcată, încă din 2005, în 20 mai. Alegerea acestei date se justifică prin faptul că în 20 mai 1747 s-a publicat articolul medicului de navă James Lind, care a tratat doi pacienţi dintr-un lot de 12 marinari bolnavi de scorbut cu citrice și i-a vindecat.

Alte cinci loturi de câte doi marinari bolnavi de scorbut au folosit alte tratamente, care nu au fost eficiente. Dar dorinţa de a compara eficienţa unor terapii este mai veche. Biblia povestește de ceea ce se spune retrospectiv că ar fi fost primul studiu: la curtea regelui Babilonului, Nabucodonosor, profetul Daniel a obţinut acordul regelui de a compara efectele unei diete vegetariene urmate de sclavii evrei, cu dieta hipercalorică și hiperproteică a curtenilor babilonieni. Bineînţeles că sclavii vegeta­rieni s-au simţit mai bine.

Primul studiu știinţific randomizat

Elemente de medicină bazată pe dovezi găsim și la Avicena, la alţi medici și chiar la Sigmund Freud. Avicena, de exemplu, a avut meritul să pretindă testarea unui medicament înainte de a fi administrat. El dorea ca acesta să fie dat mai întâi unui pacient tipic, fără alte suferinţe asociate.

Marele chirurg medieval Ambroise Paré a avut meritul că a testat primul o terapie nouă, adică a improvizat o soluţie de pansare a răniţilor.
Un caz hilar este studiul practicat de personajul medic militar din piesa „Woyzeck” a lui Georg Büchner, și el tot medic militar (piesă ce avea să inspire opera „Wozzeck” a lui Alban Berg), care îl punea pe bietul soldat Woyzeck să mănânce mazăre spre a demonstra utilitatea ei farmaceutică.

Testarea cu placebo datează abia din secolul 18. În Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost testat un extract de
penicillium în răceală, acesta fiind primul studiu în populaţia generală. Dar cu adevărat primul studiu știinţific randomizat a fost cel pentru testarea streptomicinei ca tratament în tuberculoză.

Studiul este datorat lui Austin Bradford Hill, care a fost, între altele, autorul legilor de testare a cauzalităţii care îi poartă numele. Datorită acestuia, streptomicina a fost adoptată în tratamentul tuberculozei, care până atunci făcea ravagii.

Am dorit să prezentăm aceste pagini din istoricul cunoașterii medicale, bazate pe elaborarea și aplicarea de trialuri, spre a omagia efortul companiilor farmaceutice, al personalului medical, al statisticienilor de a oferi populaţiei cele mai bune metode de tratament. Iar acest efort este pe merit omagiat în fiecare an la 20 mai.

Citiți și: Noutăţi la Conferinţa de Primăvară a cardiologilor