Dacă cineva are timp și răbdare să
scotocească pe site-ul Ministerului Sănătății, poate găsi ascuns, undeva în
pagina a treia de la Transparență decizională, un proiect de ordin privind
schimbarea denumirii specialității de Reabilitare medicală în Recuperare,
medicină fizică și balneologie.
Referatul
întocmit pentru justificarea acestui Proiect de Ordin începe prin a vorbi
despre Directiva nr. 2005/36/EC a Parlamentului European și a Consiliului din
7.09.2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale în care, pentru
România, apare specialitatea de recuperare, medicină fizică și balneologie.
Vezi Doamne, ca să ne aliniem acestei directive, la cererea Comisiei consultative
de Reabilitare medicală, ar trebui să revenim la denumirea specialității
dinainte de 2013. De parcă nu era obligația Guvernului României să solicite
forurilor europene actualizarea denumirii conform Ordinelor Ministerului
Sănătății 360 și 361 din 2013. Dorește acum Ministerul Sănătății să-și acopere
omisiunea prin anularea propriului ordin din 2013?
Responsabilii
din Ministerul Sănătății ar trebui să știe că ordinele m.s. 360 și 361/2013 au
apărut ca urmare a unei dezbateri de peste doi ani, atât la nivelul asociației
profesionale, cât și la nivelul ministerului. În urma acestei dezbateri s-a
întrunit consensul majorității liderilor asociației noastre profesionale, unii
dintre ei fiind la acea vreme și membri ai Comisiei consultative de specialitate,
cu privire la necesitatea armonizării denumirii specialității cu denumirea
folosită în majoritatea țărilor lumii. Adoptarea termenului de Reabilitare
medicală a fost agreată nu numai de personalități marcante ale comunității
medicilor din specialitatea noastră, dar și de viitorii specialiști care
consideră că se pot astfel regăsi mai ușor în contextul medical european.
Momentul 2013 a fost unul de clarificare a faptului că toți specialiștii noștri
sunt la fel de bine instruiți pentru a face Reabilitare medicală indiferent că
lucrează în spitale, ambulatorii sau stațiuni balneare. A reveni după doar doi
ani (doar dezbaterile pentru schimbarea din 2013 au durat alți doi ani) la
vechea denumire decisă prin Ord. m.s. 1.509/2008, ni se pare inoportun și împotriva
denumirii consacrate la nivel european și internațional.
Pornind
de la denumirea internațională a specialității și de la faptul că alte
specialități medicale din străinătate, dar și din România folosesc în mod
curent denumirea de reabilitare, este evident că menținerea actualei denumiri a
specialității este logică și oportună. Termenul de Reabilitare medicală s-a
dezvoltat la nivel internațional și european în ultimii 30–40 de ani datorită
faptului că această specialitate medicală se adresează, conform Clasificării
internaționale a funcționării, dizabilității și sănătății (OMS 2001), nu numai
„structurilor și funcțiilor organismului“, ci și existenței
dizabilității, tratării, diminuării sau compensării acesteia. N-ar fi rău ca
cei din Comisia consultativă, dar și funcționarii actuali din minister să
consulte Raportul mondial privind dizabilitatea, editat de OMS și semnat de
România. De altfel, acest raport a și fost tradus în limba română de societatea
noastră, în 2012, chiar cu sprijin din partea Ministerului Sănătății.
În
ultimii doi ani, de când denumirea specialității noastre s-a aliniat la cea
internațională, am reușit ca Societatea Română de Reabilitare Medicală să
devină membru activ, cu drepturi depline, atât în International Society of
Physical and Rehabilitation Medicine, cât și în European Society of
Physical and Rehabilitation Medicine, unde, pentru prima dată, avem un
cuvânt de spus, cuvânt care este ascultat și respectat de toată lumea.
Aș
recomanda celor care vor să schimbe denumirea de Reabilitare medicală să
citească și Planul de acțiune al Organizației Mondiale a Sănătății privind
dizabilitatea pentru perioada 2014–2021, plan care de asemenea a fost
semnat de România. Vor vedea acolo că peste tot se vorbește de reabilitare
medicală și întregul plan pune în centrul activităților medicul specialist în
Reabilitare medicală. Faptul că până acum nu a existat nicio inițiativă a
Guvernului României sau Ministerului Sănătății pentru implementarea acestui
Plan de acțiune OMS nu reprezintă o mare surpriză în contextul vieții politice
tumultuoase de la noi. Dar să promovezi printr-un ordin de ministru un act
contrar acestor reglementări internaționale este puțin cam prea mult, atât din
partea ministerului, cât și din partea Comisiei de specialitate, și dovedește
încă o dată necunoașterea sau ignorarea cu bună știință a problemelor reale cu
care se confruntă medicii de Reabilitare medicală din țară.
Nici
nu ne mai mirăm că se întâmplă astfel de lucruri dacă ne reamintim scandalul
uriaș provocat de modul în care au fost schimbate comisiile de specialitate la
sfârșitul anului trecut. Să fie întâmplător că actualul președinte și actualul
secretar al Comisiei consultative de Reabilitare medicală lucrează la spitalul
unde a lucrat și domnul ministru secretar de stat care a semnat ordinul de
schimbare a comisiilor? N-ar fi nicio problemă dacă dumnealor ar fi avut
vreodată vreo preocupare sau vreo inițiativă pentru specialitatea de
Reabilitare medicală sau dacă ar fi cunoscuți ca personalități ale lumii medicale
de la noi. Să fie întâmplător că jumătate din membrii comisiei sunt din
București și că centre importante de pregătire a specialiștilor în Reabilitare
medicală nu sunt reprezentate sau reprezentarea este doar formală? Să fie
întâmplător că din comisia de specialitate fac parte un specialist în medicină
sportivă și un fiziokinetoterapeut, de altfel ambele persoane respectabile,
care iau decizii privind viitorul specialiștilor de Reabilitare medicală? Să
fie întâmplător că organizația profesională a medicilor de Reabilitare
medicală, Societatea Română de Reabilitare Medicală, practic nu este
reprezentată în această comisie? Acestea au fost întrebări pe care, împreună cu
altele, le-am adresat în decembrie 2014 Ministerului Sănătății într-un memoriu
semnat împreună cu alți colegi revoltați de modul discreționar de alcătuire a
Comisiei consultative de Reabilitare medicală. Nu am primit un răspuns nici
până în ziua de azi, adică opt luni mai târziu.
Trebuie
făcute câteva precizări pentru cititorii din afara specialității, dar și pentru
mulți medici de Reabilitare medicală, în mod voit dezinformați. Schimbarea în
2013 a denumirii specialității din, Recuperare, medicină fizică și balneologie
în Reabilitare medicală afectează doar generațiile de specialiști care au
intrat în rezidențiat din 2013 până în prezent. Noi, toți ceilalți, vom
continua să rămânem medici specialiști în Recuperare, medicină fizică și
balneologie atâta vreme cât vom profesa. Nu ne schimbă nimeni retroactiv
ordinele de confirmare în specialitate. Și atunci mă întreb de ce o mână de
oameni, de altfel inteligenți și care ar putea efectiv să ajute specialitatea,
se lasă orbiți de orgolii și acționează în cel mai pur stil balcanic împotriva
intereselor viitorilor noștri specialiști, împotriva viitorului reabilitării
medicale din România. O petiție online împotriva proiectului de schimbare a
denumirii specialității a strâns în doar o săptămână 130 de semnături,
majoritatea semnatarilor fiind medici rezidenți de Reabilitare medicală
revoltați de modul în care se iau deciziile în ceea ce îi privește (http://www.petitieonline.net/petitie/53973154).
Schimbarea
în 2013 a denumirii specialității din Recuperare, medicină fizică și
balneologie în Reabilitare medicală a însemnat trecerea de la o enumerare de
mijloace la enunțarea clară a obiectivului specialității noastre, care este
tratarea dizabilității, adică reabilitarea medicală. Probabil mai sunt printre
noi colegi nostalgici după vremurile când prescriau un masaj și un curent
diadinamic și plecau liniștiți acasă, dar acele vremuri au trecut. Reabilitarea
medicală înseamnă mult mai mult, atât în planul pregătirii profesionale, cât și
în planul implicării sociale, mai ales acum când toată lumea civilizată pune
accent pe reabilitarea bazată pe comunitate, coordonată de medicul specialist
în Reabilitare medicală.