În perioada 21–24 mai a.c., a avut loc, la
Sinaia, a XXVII-a ediţie a Congresului naţional de chirurgie, care a reunit
1.565 de participanţi, din care 20 invitaţi din străinătate. Temele au abordat:
tratamentul complex al cancerului colo-rectal; tratamentul cancerului mamar,
chirurgia reconstructivă a sânului şi varia.
Cele opt cursuri pre-congres au fost susţinute
de cadre didactice din ţară şi străinătate. În patru din ele s-au făcut
referiri la anatomia chirurgicală a rectului, controversele în chirurgia
rectului, chirurgia minim invazivă în cancerul rectal şi cauzele de eşec în
chirurgia acestui tip de cancer. Alte trei cursuri au dezbătut problemele
cancerului mamar, tratamentul multimodal al acestuia şi reconstrucţia sânului
postmastectomie. Un alt curs a discutat despre ultrasonografia în traumatisme şi
în urgenţele diferitelor zone topografice sau organe traumatizate.
Chirurgiei colonului i-au fost dedicate două
sesiuni. Din lucrările prezentate a rezultat că pacienţii cu această localizare
a neoplasmului se prezintă într-o fază avansată, în peste 90% din cazuri, la o
vârstă înaintată, şi că la tineri predomină adenocarcinomul mucinos. În
diagnostic, un ajutor preţios îl reprezintă detectarea mutaţiei genei KRAS, a
antigenului carcinoembrionar, dar şi a mutaţiei, la nivelul liniei germinale, a
genelor de reparare, în algoritmul de diagnostic pentru sindromul Lynch.
Identificarea, după rezecţia colică, a cel puţin 12 noduli limfatici, este
considerată un indicator de calitate şi are importanţă particulară pentru
prognostic şi terapia adjuvantă. Obstrucţia acută a colonului prin afecţiuni
maligne, cu sau fără perforaţie, identificată pre- sau intraoperator, este
rezolvată, în majoritatea cazurilor, prin tratament curativ, în funcţie de
localizarea tumorii, iar supravieţuirea postoperatorie este redusă comparativ
cu pacienţii fără complicaţii ale cancerului colic. Chirurgia colonului şi a
rectului are risc septic crescut prin gradul contaminării şi prin riscul
dezvoltării complicaţiilor septice postoperatorii, până la 10–40%, din cauza
virulenţei şi volumului bacteriilor contaminate, flora microbiană având o
densitate de 105–1012 în colon şi de 1013 în rect (cele 120 de specii de
bacterii au raportul între flora anaerobă/aerobă de 1.000/1 în colon). La
pacienţii cu patologie chirurgicală a colonului, complicaţiile septice postoperatorii,
parietale, intraabdominale şi generale cresc numărul deceselor, factori de risc
fiind: operaţia în urgenţă (44,10%), operaţiile paliative (37,81%), asocierea
altor boli (63,5%) şi antecedentele (38,55%). Complicaţiile septice au o
valoare predictivă de 60% în producerea deceselor postoperatorii.
În sesiunile rezervate chirurgiei rectului,
multe lucrări au dezbătut probleme colorectale. Cancerul de rect, cu o incidenţă
în creştere, mai ales la sexul masculin de peste 60 de ani, este a doua cauză
de deces prin neoplasm în România. Tratamentul multimodal – radioterapie,
chirurgie şi chimioterapie – este urmat totuşi de recidive, în până la 10% din
cazuri, impunând intervenţii chirurgicale laborioase şi dificile. Probleme apar
în cancerele colo-rectale sincrone, situaţie în care investigaţiile
preoperatorii trebuie să fie complete, iar tactica chirurgicală – adaptată în
funcţie de localizarea tumorii, gradul extensiei, chirurgia adresându-se
leziunii dominante, cum este ocluzia, rămânând ca radiochimioterapia să
completeze terapia. Complicaţiile
de la nivelul anastomozelor digestive după intervenţii colo-rectale cresc
durata spitalizării, costurile şi mortalitatea postoperatorie. Păstrarea
sfincterului anal rămâne un deziderat care însă nu trebuie să sacrifice
principiile oncologice. Rezultatele nefavorabile în chirurgia cancerului rectal
se asociază semnificativ statistic cu intervenţia chirurgicală în urgenţă, cu
nivelurile crescute ale proteinei C-reactive şi cu hipoalbuminemia
preoperatorie. Pentru reducerea incidenţei complicaţiilor după dehiscenţa
suturilor s-au folosit celulele stem mezenchimale, având în vedere capacitatea
lor angiogenetică.
Invazia
limfatică, cu importanţă pentru prognostic şi pentru terapia adjuvantă, trebuie
examinată; radioterapia preoperatorie scade invazia limfatică în 24% din
cazuri. Pentru reducerea, până la dispariţie, a tumorii rectale după
radioterapie s-a propus urmărirea clinică şi paraclinică a acestor pacienţi,
deoarece îi protejează de apariţia complicaţiilor anastomozelor joase, de
neajunsurile amputaţiei de rect şi de riscul recidivei locale. În opţiunea unor
autori, colectomia totală sau subtotală cu anastomoză ileo-sigmoidiană sau
ileo-rectală este o procedură sigură, cu rezultate postoperatorii funcţionale
bune, cu morbiditate redusă, iar păstrarea vascularizaţiei joncţiunii
recto-sigmoidiene este opţiunea chirurgicală cea mai bună în afecţiunile
neoplazice. Colonoscopia postoperatorie, după un an de la rezecţia chirurgicală
colorectală, permite eliminarea eventualilor polipi metacroni.
Tratamentul
complex al cancerului mamar a fost tema unor sesiuni de comunicări orale. Sunt
necesare înţelegerea mai bună a evoluţiei naturale a cancerului de sân,
depistarea precoce a bolii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii acestor paciente.
Chirurgia oncoplastică a sânului presupune, printre altele, depistarea şi
identificarea leziunilor mamare infraclinice, tehnici de biopsie
vacuum-asistate, identificarea nodulilor limfatici santinelă cu biopsia
acestora, tratamentul conservator şi tehnici de mamoplastie asociată cu
reconstrucţia mamară 
postmastectomie cu ţesut autolog sau cu implanturi. Nu au
fost neglijate nici metodele de diagnostic, printre care cele imagistice şi
biopsia nodulilor limfatici în stadiile incipiente ale bolii. Au mai fost
abordate: identificarea factorilor ce generează evoluţia nefavorabilă a unor
cancere mamare şi terapia în scurgerea mamelonară, atitudinea chirurgicală în
cancerele mamare nepalpabile, în mastita carcinomatoasă şi cancerul mamar la bărbat,
rezultatele după diversele metode de reconstrucţie a sânului.
Mesele rotunde au dezbătut amploarea
exerezei în neoplasmul rectal, complicaţiile chirurgiei rectale şi locul
tratamentului radiochimioterapic, dar şi chirurgia onco-plastică a sânului,
standardele actuale diagnostice şi terapeutice în cancerul glandei mamare şi
coordonatele de reconstrucţie mamară după rezecţiile oncologice. Comunicările
din sesiunea varia au interesat chirurgia de urgenţă şi traumatică, chirurgia
esofagiană, toracică, gastrică, biliară, peretele abdominal, chirurgia endocrină,
chirurgia pediatrică, chirurgia laparoscopică. Sesiunile poster au abordat
aspecte foarte diverse ale patologiei chirurgicale; li s-au adăugat cea a
studenţilor şi a asistenţilor medicali. Nu putea lipsi sesiunea de videofilme,
în care tematica a fost, în majoritatea cazurilor, cea hepato-biliară.
