De curând s-a desfășurat conferinţa anuală de psihosomatică, organizată de conf. dr. Laurenţiu Nedelcu la Brașov, cu susţinerea facultăţii locale de medicină, a Universităţii Transilvania și a Colegiului Medicilor Brașov.
Programul știinţific a debutat, în premieră, cu un curs pre simpozion, prin care s-a urmărit familiarizarea medicilor mai tineri și mai puţin expuși noţiunilor implicate de psihosomatică cu conceptele de bază ale acestei paradigme. A fost, de exemplu, explicată esenţa medicinei psihosomatice: abordarea pacienţilor prin modelul biopsihosocial de boală. Modelul biopsihosocial a fost elaborat de psihiatrul american George Engel cu aproape 50 de ani în urmă.
Elaborarea lui era necesară pentru a readuce accentul în practica medicală pe pacient, nu pe actul medical. Într-o epocă de înflorire a tehnicilor de diagnostic și a metodelor terapeutice, s-a ajuns la neglijarea persoanei din spatele bolii. Conform modelului clasic, biomedical, după care funcţionează medicina știinţifică, boala este urmare a unor cauze sau factori de risc. Acest model neglijează tulburările funcţionale sau, în cel mai bun caz, le psihiatrizează.
Modelul biopsihosocial reprezintă o dezvoltare a modelului biomedical, punând accentul și pe factorii psihosociali care conduc la producerea bolii sau la raportarea simptomelor, precum și la calitatea vieţii, înainte sau sub tratament.
Deși psihosomatica este o specialitate medicală în anumite ţări, ea există în România doar ca materie opţională la câteva facultăţi de medicină, iar la Cluj-Napoca există un masterat de psihosomatică. Sperăm să devină în curând și o competenţă. Psihosomatica nu este psihiatrie, nu este psihanaliză, nu este psihoterapie, ci este o paradigmă operaţională pe care ar trebui să și-o însușească toţi cei care sunt practicanţi ai medicinei. Popularizarea psihosomaticii este cu atât mai importantă cu cât anul acesta se împlinesc 200 de ani de la prima menţionare a cuvântului „Psihosomatică” de către dr. Johann Christian August Heinroth.
O altă sesiune interesantă a fost legată de sindromul intestinului iritabil, cadrul perfect de aplicare a modelului biopsihosocial. În această sesiune s-a vorbit despre rolul antidepresivelor în sindromul de intestin iritabil (Mihaela Stănculete) și despre aspectele în afecţiunile funcţionale digestive (Paul Jurgen Porr).
Au mai fost multe prezentări de interes pentru audienţă, conferinţa încheindu-se cu contribuţia unor participanţi mai tineri, dar constanţi, între care: Silvia Goliţă (Efectele intervenţiilor psihoterapeutice online asupra distresului și calităţii vieţii pacienţilor oncologici), Cristina Văjăean (Recuperarea după muncă în rândul personalului medical: rolul ruminaţiei afective).
