Festivalul Naţional de Teatru (FNT) s-a încheiat, dar ecourile lui încă mai persistă în lumea teatrului și în rândurile publicului. Ediţia din acest an  a oferit un program bogat: 150 de evenimente conexe, patru spectacole-lectură, regizate de Bobi Pricop, pe texte alese dintr-o selecţie de peste 40 de propuneri; lansări de carte, nu mai puţin de 23 de titluri – antologii, biografii, piese de teatru –, expoziţii de fotografie și scenografie, urmate de dezbateri pe teme de actualitate. S-a vorbit despre statutul artistului și au avut loc workshopuri pentru studenţi, ţinute de profesioniști din domeniu. Nouă zile în care toate sălile Teatrului Naţional au fost ocupate până la refuz. Festivalul s-a deschis cu expoziţia-document „Caramitru – dincolo de scenă”, realizată de Florin Ghioca, un fotograf desăvârșit.

Echipa care a gestionat alegerile – formată din Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu și Călin Ciobotari – a adus o notă de prospeţime și deschidere, o bine-venită extindere către propuneri curajoase. FNT 2022 a fost o ediţie care și-a propus să acopere o arie cât mai diversă, să ofere spaţiu și vizibilitate unor tehnici și limbaje teatrale inovatoare. Au fost piese prezentate pentru prima oară, ca „Macbeth” a lui Eugen Ionesco (regizor: Tompa Gábor).

Reprezentări emoţionante și surprinzătoare

Surprize plăcute au fost și producţiile care au mers pe explorarea unor conflicte personale. „Mama” de Marta Barceló și-a găsit cea mai emoţionantă formă de reprezentare în spectacolul Marianei Cămărășan, la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Spectacolul invită la o reconsiderare a ideii de familie, dincolo de tiparele cu care suntem obișnuiţi. Au fost prezentate câteva piese românești; „Pata oarbă” de Cosmin Stănilă și Ionuţ Sociu, pusă în scenă de Teatrul din Novi Sad, și „MYTH show” de Daniel Chirilă.

Un „Hamlet” de Eugen Ionesco în limba maghiară prezentat de Teatrul Maghiar din Târgu Mureș, în regia lui Tompa Gábor, ne amintește că regizorul a realizat cu ani în urmă un Hamlet

adevărat. Spectacolele Teatrului Naţional din București au fost bine primite de public, mai ales „Părinţi și copii” după Turgheniev, regizat de Vlad Massaci.

Festivalul s-a încheiat cu spectacolul Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iași, „Familia Cenci”al lui Antonin Artaud. Un spectacol realizat de marele regizor Silviu Purcărete, aflat însă, după părerea mea, pe drumul manierei exprimării teatrale constatate la timp și în alte spectacole. Finalul FNT a punctat admirabil starea actuală a mișcării teatrale.

„Teatrul e oglinda vremii”, scria Shakespeare. Metaforic vorbind, se poate afirma (poate greșesc) că „oglinda teatrului” în această ediţie a FNT, pentru a comunica publicului rostul său de a judeca vremurile în care trăiește, s-a transformat în... cioburi!