Până
la 28 ianuarie 2012, pe site-ul Ministerului Sănătăţii, supus dezbaterii
publice, se află proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea
sistemului de sănătate din România. În expunerea de motive a documentului la
elaborarea căruia au participat profesionişti din sistemul sanitar, reprezentanţi
ai Comisiei prezidenţiale, ai MS şi ai CNAS, este cuprinsă o descriere a situaţiei
actuale.
• Finanţarea – deşi bugetele sanitare au
crescut în ultimii ani de la 90 la 200 de euro/locuitor, respectiv de la 3% la
4% ca pondere în PIB, România continuă să se situeze pe unul din ultimele
locuri în UE în privinţa resurselor alocate sănătăţii; cca 75% din sursele de
finanţare sunt reprezentate de Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate,
gestionat de CNAS – care întâmpină dificultăţi semnificative în monitorizarea şi
coordonarea resurselor financiare către furnizorii de servicii de sănătate –, o
altă sursă importantă, un sfert din totalul bugetului sanitar, fiind constituită
din cheltuielile populaţiei (asigurări private şi mai ales plata directă a
serviciilor de sănătate), printre cele mai mari din UE, care au drept consecinţă
reducerea accesului populaţiei cu venituri reduse la serviciile de sănătate
necesare.
• Sectorul spitalicesc consumă din
fondurile alocate sănătăţii un procent mult mai mare decât media UE, lucru
reflectat şi în numărul ridicat al internărilor; limitările manageriale şi
finanţarea deficitară duc la situaţii frecvente de penurie a consumabilelor sau
medicamentelor, iar plăţile informale, foarte răspândite, limitează sau
îngreunează accesul la diferite servicii spitaliceşti.
• Asistenţa cu medicamente – acestea
reprezintă aproape un sfert din bugetul total al sistemului sanitar, mult peste
media europeană, creşterea accentuată a bugetelor făcându-se, mai ales în
ultimii ani, pe seama unor medicamente de import costisitoare, de care
beneficiază un număr redus de persoane sau care pot fi înlocuite de generice.
• Asistenţa medicală primară – deşi
declarată prioritară, acesteia nu i s-a alocat decât cca 6% din bugetul CNAS,
mult sub media UE; medicii de familie funcţionează în cea mai mare parte în
practici individuale şi sunt decuplaţi de celelalte servicii de sănătate,
aceste aspecte grevând eficienţa asistenţei
medicale primare.
• Resurse umane – în România, nivelul
asigurării populaţiei cu medici şi cadre medii sanitare este inferior mediei
europene; personalul medical este insuficient în specialităţi precum
anestezia-terapia intensivă, imagistica medicală, medicina de urgenţă, dar şi în
sectoarele de medicină preventivă, medicină socială, sănătate publică şi
managementul îngrijrilor de sănătate; lipsesc stimulentele pentru alegerea
carierei mediale şi susţinerea tinerilor specialişti, nivelul salarial este scăzut
şi în neconcordanţă cu performanţa medicală; apariţia posibilităţii de a lucra
în statele UE a dus la o diminuare suplimentară şi accentuată a personalului
din sănătate, atât a celui cu studii medii, cât şi a celui cu studii superioare,
în principal în rândul tinerilor şi al celor înalt specilizaţi.
• Calitatea şi sistemul informaţional –
existenţa mai multor sisteme paralele de informaţii controlate de proprietari
diferiţi şi absenţa unor standarde a dus la duplicarea raportărilor, apariţia
unei incoerenţe a datelor, pierderea sau inaccesibilitatea acestora, cu impact
major asupra funcţionalităţii sistemului sanitar.
Proiectul
de lege propus de autorităţi este structurat pe 16 titluri: Sănătate publică,
Programe naţionale de sănătate, Asistenţă medicală primară, Asistenţă medicală
ambulatorie de specialitate, Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă
şi de prim ajutor specializat, Spitale, Medicamentul şi asistenţa farmaceutică
a populaţiei, Donarea şi organizarea ţesuturilor şi celulelor de origine umană
în scop terapeutic, Personalul din sistemul de sănătate, Răspunderea civilă a
personalului medical şi a furnizorului de servicii medicale şi farmaceutice,
Asigurări sociale de sănătate, Cardul european şi cardul naţional de sănătate,
Asigurări voluntare de sănătate, Finanţarea unor cheltuieli de sănătate,
Calitatea şi informaţiile în sistemul de sănătate şi Dispoziţii tranzitorii şi
generale ale legii. Comunicatul MS care a anunţat lansarea în dezbatere publică
a proiectului de act normativ aminteşte o serie de modificări legislative aduse
de acesta, printre care se numără interpunerea, între CNAS şi furnizorii de
servicii medicale, a unei verigi suplimentare, reprezentate de casele private
de asigurări de sănătate, şi posibilitatea spitalelor de a se organiza ca unităţi
cu statut de fundaţie de utilitate publică sau chiar de societate comercială.
De asemenea, proiectul de act normativ creează cadrul legislativ care dă
posibilitatea autorităţilor locale să angajeze direct, în zonele unde sunt
dificultăţi la acordarea de asistenţă medicală, un medic ce va fi sprijinit de
o echipă multidisciplinară al cărei nucleu de bază va fi format din asistenţi
comunitari şi mediatori sanitari. Noul proiect mai prevede modificări în ceea
ce priveşte utilizarea resurselor care se referă la zona medicamentului, dar şi
a calităţii serviciilor medicale, în vederea eficientizării acestor domenii. În
acest sens, se propune crearea unei agenţii pentru informaţii şi calitate în sănătate
(ANCIS), ca o structură în coordonarea MS. Vom reveni cu mai
multe detalii, dar şi cu opinii şi propuneri avizate asupra acestui proiect
legislativ, în numerele viitoare ale săptămânalului „Viaţa medicală“.