Ziua de 8 februarie a fost probabil ultima zi competițională pentru schioarea Lindsey Vonn, care a suferit o accidentare serioasă la proba de coborâre din cadrul Jocurilor Olimpice de Iarnă Milano-Cortina. Accidentarea a venit la numai câteva zile după o altă căzătură, suferită la o etapă de cupă mondială, căzătură soldată cu lezarea ligamentului încrucișat de la genunchiul stâng.

Noua accidentare a produs vii discuții în mediul online, ridicând problema oportunității de a concura în condițiile nerecuperării după prima căzătură. Viața Medicală a stat de vorbă cu prof. dr. Răzvan Ene, șeful disciplinei Ortopedie-Traumatologie la UMF „Carol Davila" și director medical al Spitalului Clinic de Urgență București (Floreasca) despre tipul de accidentări la care sunt predispuși schiorii de performanță și ce trebuie făcut în cazul în care suferi o ruptură de ligament încrucișat, așa cum a suferit celebra schioare americancă.

Cât de responsabilă a fost Lindsey Vonn să concureze la proba de coborâre – schi alpin la Jocurile Olimpice, în condițiile în care, cu doar câteva zile în urmă, suferise o accidentare soldată cu ruptură de ligament încrucișat?

E un cuvânt bun „responsabilă”, având în vedere accidentarea anterioară. O leziune de ligament antero-încrucișat extern pentru un om obișnuit e altceva față de una pentru un sportiv de performanță. Și, atenție, schior, nu jucător de curling sau aruncător cu sulița! Un schior care are nevoie, pe lângă musculatură, și de stabilitatea articulațiilor membrului pelvin. În cazul lui Lindsay Vonn, da, mi s-a părut ușor hazardat să facă o coborâre cu un ligament rupt. E pivotul central, practic. Nu e orice ligament! 

Este schiul un sport care predispune la accidente ortopedice severe?

Genul acesta de leziune este, mai degrabă, specific schiorilor începători, care cad la viteze foarte mici, cu schiuri care nu sar și ajung cu picioarele în poziții nefirești, astfel încât își rup foarte ușor ligamentele încrucișate. 

Un schior de nivelul lui Lindsay Vonn riscă traumatisme la viteze uriașe. Aș putea spune că un schior cu leziune de ligament încrucișat este pe alte locuri decât cele fruntașe, pentru că, la performeri, avem de-a face cu viteze uriașe, traume de energii înalte. Este mai probabil să se întâmple fracturi de femur, de bazin, fracturi de coaste, de claviculă... Deci altfel de leziuni decât cele de ligament încrucișat. 

Putem considera că riscul de accidentare al lui Vonn a crescut din cauza revenirii prea rapide? 

Gândiți-vă că acești schiori, care fac schi alpin, coborâri de Super G, au o musculatură impresionantă. Practic 90% din antrenamentul lor fizic se axează pe musculatura coapsei și a gambelor. Ei, practic, ating viteze de 160 km/h în coborârile drepte. Vă dați seama ce coapse îți trebuie, ce cvadricepși, și anterior, și posterior, să poți să reziști la o coborâre care durează un minut și ceva? Pentru noi pare simplu privind la televizor. Dar, în realitate, efortul este uriaș. Ca dovadă că musculatura nu este suficientă, ci le trebuie și stabilitate articulară, chiar dacă – repet – pentru un om obișnuit, o musculatură a coapsei foarte puternică, la o activitate fizică normală, maschează aproape în totalitate o leziune de ligament încrucișat în sensul stabilității.

Dar, la un sportiv de talia lui Lindsey Vonn, oricât ar avea musculatura de puternică, o leziune de ligament încrucișat îi dă un grad de instabilitate care o sancționează în astfel de situații.

Văzând modul în care s-a petrecut accidentul, nu neapărat l-aș pune pe baza instabilității generate de leziunea de ligament încrucișat, ci pur și simplu pe ghinionul de a se fi agățat în poarta aceea în săritură, ceea ce a dezechilibrat-o la aterizare, ceea ce i-a schimbat traiectoria.

În mod normal, cât durează recuperarea după o leziune de ligament încrucișat? (Lindsey a concurat după numai 5 zile de la prima accidentare – n.r.)

Dacă ne referim la recuperare, nu putem spune decât „postoperator”. Nu există recuperare decât în ideea unei reconstrucții de ligament. În mod normal, un pacient obiștnuit poate întârzia până la 5-6 luni cu reluarea activității fizice sportive. În cazul performerilor, întoarcerea la sport este mult mai rapidă – undeva la 3-4 luni de zile pot concura iarăși.

Există și măsuri preventive pentru a micșora riscul de traumatism după o leziune de ligament încrucișat?

O ruptură primară de ligament încrucișat nu ai cum să o previi. Nu o să schiezi toată viața cu orteze doar ca să nu-ți rupi ligamentul! Acestea ți-ar scădea din performanță, din mobilitate. Dar, după ce ai un ligament rupt și nu l-ai reconstruit, categoric te pui la adăpost folosind o orteză specifică.

Un schior obișnuit anterior accidentat poate purta orteză și face față cu brio unui sezon de schi normal, dar la profesionist, totul este împins la extrem, că doar de aceea fac și performanță la cel mai înalt nivel.

Chiar și după ce și-a rupt încrucișatul, avea două variante – să meargă cu fără orteză (cum, de altfel, cred că a făcut-o), sau să mergă cu orteză, dar nici pe departe nu ar mai fi performat.

Se pare că a mers cu orteză...

Nici n-am văzut prea bine dacă o avea pe sub costum... Dar, încă o dată, nu instabilitatea articulației a provocat accidentul, ci faptul că a agățat poarta aceea.

Căzătura a agravat leziunea?

Nu, un ligament rupt e rupt. Nu poate fi rupt puțin, mediu și mai mult. Nu se putea rupe a doua oară.

Probabil, după căzătura de la Cupa Mondială, Vonn a temporizat intervenția?

Da, ca să poată să participe la Jocurile Olimpice, altfel intra în sala de operație. Dar, repet, nu leziunea a provocat accidentul.