Newsflash
Interviuri

Performanţa echipei interdisciplinare

de Mirabela VIAŞU - mai 29 2013
Performanţa echipei interdisciplinare

Ediţia din acest an a Simpozionului Naţional al Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie (RPNES) aduce câteva noutăţi importante. Pe lângă oaspeţii de seamă din străinătate, tradiţionala bursă de neuroendocrinologie „Grigore Coculescu“, programul manifestării include abordarea patologiei neuropsihoendocrine subclinice, precum şi a neuroendocrinologiei ritmurilor. Acestea dau şi tema celei de-a XIX-a ediţii a întâlnirii specialiştilor endocrinologi, neurologi, psihiatri şi psihologi. Printre altele, simpozionul RPNES îşi propune să ajute tinerii medici, şi nu numai, să privească dincolo de linia orizontului şi să-şi desăvârşească pregătirea profesională. Despre noutăţile şi temele de discuţie ale întrunirii ce va avea loc la Sibiu, între 30 mai şi 1 iunie, am vorbit cu conf. dr. Corin Badiu, preşedintele executiv RPNES.

 

   Ce invitaţi din străinătate vor fi prezenţi la Simpozionul RPNES de anul acesta?
   – Vom avea oaspeţi de seamă, alături de care colaborăm de mai mult timp. Va fi prezent prof. dr. Leonidas Duntas, un atenian celebru în patologia tiroidiană şi în documentarea impactului seleniului asupra acesteia. Cu profesorul Duntas avem colaborări legate de cancerul tiroidian şi de patologia tiroidiană, privind carenţa de iod şi cea de seleniu. Este, de asemenea, invitată o fostă colaboratoare de-a noastră, dr. Maria Fleşeriu, care lucrează acum la Universitatea din Oregon, Portland. Colaborarea cu ea se axează mai mult pe tumori hipofizare, fiind expertă în patologia tumorală a hipofizei, mai ales în boala Cushing.
   Sunt specialiştii români pregătiţi pentru a diagnostica şi trata la cele mai înalte standarde tumorile tiroidiene?
   – Sunt foarte bine pregătiţi. Patologia tiroidiană este cea mai frecventă patologie endocrină, după diabetul zaharat, preluat însă de colegii dintr-o altă specialitate. Patologia tiroidiană este importantă din două aspecte: impactul asupra comportamentului, dezvoltării neuropsihice şi evoluţiei normale a dezvoltării in utero şi după naştere, pe parcursul copilăriei şi al pubertăţii şi apoi pe toată perioada adultă. Ne aflăm la zece ani de la implementarea programului naţional de iodare universală a sării, un moment de bilanţ, dar şi de acţiune pentru dezvoltarea domeniului prin colaborări interdisciplinare între endocrinologie, neurologie şi psihiatrie pediatrică. Neuroendocrinologia tiroidei este o zonă de focus important în domeniu şi aceasta va fi, în bună măsură, şi ţinta demersului nostru ştiinţific de la Sibiu din perioada 30 mai – 1 iunie.
   Care ar fi poziţia României în Europa în ceea ce priveşte psihoneuroendocrinologia?
   – Ne situăm printre primele ţări care au o societate specifică în acest domeniu şi aceasta datorită profesorului Mihail Coculescu, care a înfiinţat RPNES şi a promovat spiritul colaborării interdisciplinare. Înfiinţată în anii ’90, RPNES este o societate de nişă, în care vrem să aflăm cum hormonii influenţează comportamentul; sunt o mulţime de elemente care fac ca această societate să fie mereu actuală, cel mai important dintre acestea fiind resursa umană – specialiştii de vârf în domeniile endocrinologie, neurologie, psihiatrie şi psihologie.
   Medicul care merge la un simpozion este interesat fie de un anumit speaker, fie de o temă de discuţie de actualitate. Ce dezbateri credeţi că îi vor atrage cel mai mult pe participanţii din acest an?
   – Cel mai important aspect cred că este abordarea practică, larg reprezentată la ediţia de anul acesta. Cu toate acestea, avem şi colegi care fac cercetare fundamentală foarte bine; aici vorbim de medicina translaţională, adică în ce mod cercetările de vârf intră repede în practica clinică curentă. Există o tendinţă de valorificare cât mai rapidă a rezultatelor fundamentale în domeniul clinicii. De asemenea, putem discuta în domeniul acesta de interferenţă psihoneuroendocrină, de cazuri aparţinând unor sindroame rare, care necesită o abordare interdisciplinară. Performanţa rezultă din echipă, din abordarea psihoneuroendocrină, rezultă din echipele pe care noi le formăm cu colegi din domeniile conexe – endocrinologie, psihiatrie, neurochirurgie, neurologie, medicină moleculară. Nu de puţine ori, este important să ne ştim limitele, să ştim cum să le depăşim şi să ne găsim sprijin în colegii din străinătate, care au acces la tehnologii mai înalte.
   – În cadrul manifestării din acest an, veţi aborda în mod special patologia subclinică. De ce aţi făcut această alegere?
   – Progresul medicinii ne-a permis să aflăm stări patologice înainte de faza clinică de boală. Astfel, prin investigaţii amănunţite, s-a scos în evidenţă o clasă de boli, numite subclinice, adică omul este bolnav înainte de a se simţi el bolnav. Aspectul este esenţial, deoarece necesită o atitudine profilactică; desigur, este mai important să prevenim decât să tratăm, dar prevenţia se referă la detecţia stărilor subclinice de alterare a sănătăţii. Înainte ca omul să se simtă bolnav, el prezintă modificări ale parametrilor biologici, care trebuie verificate şi corectate, iar corecţia înseamnă atitudini, dietă, stil de viaţă şi tratament.
   În cazul acestei patologii subclinice, despre ce rată de diagnosticare vorbim?
   – Rata de diagnostic preclinic este din ce în ce mai mare şi motivul pentru care ne întâlnim este pentru a transmite acest mesaj, în special medicilor din linia întâi şi mai departe pacienţilor: patologia subclinică poate fi documentată prin evaluări standard făcute la diferite intervale de timp, fără să fie nevoie să ne simţim rău într-o anumită privinţă. Patologia neuropsiho­endocrină subclinică ar putea avea drept conotaţie patologia tiroidiană subclinică, hipertiroi­dia şi hipotiroidia subclinică – fiecare având implicaţii în comportament. De exemplu, depresia este mai frecventă în hipotiroidia subclinică, în timp ce starea de anxietate, de nelinişte este mai frecventă în hiper­tiroidia subclinică. Aceste modificări subclinice ale funcţiei tiroidiene sunt importante în stări speciale cum este sarcina şi trebuie să creştem gradul de informare a populaţiei cu privire la aceste situaţii. Dacă oamenii sunt informaţi, atunci ei au mai multă grijă de propria sănătate. Revenind, patologia tiroidiană autoimună este foarte frecventă şi, dacă într-un anumit grup de populaţie, de exemplu la femeile peste 50 de ani, efectuăm dozarea parametrilor tiroidieni, anticorpii antitiroid-peroxidază, TSH, fT4 – standardul de explorare biochimică tiroidiană –, de multe ori găsim parametrii normali şi titru mare de anticorpi. Aceştia din urmă poartă cu sine o ameninţare asupra tiroidei şi, într-un interval mai mic sau mai mare de timp, duc la o hipotiroidie subclinică, care aduce depresie, se însoţeşte de un colesterol seric crescut, deci un risc cardio- şi cerebrovascular. Bineînţeles, toate acestea nu se întâmplă de pe o zi pe alta, ci în mulţi ani şi tocmai din acest motiv este important ca oamenii să fie informaţi şi să-şi facă analizele anual.
   Simpozionului RPNES din acest an va aborda şi neuroendo­crinologia ritmurilor. De ce este aceasta importantă?
   – Cu toţii funcţionăm într-un regim de viaţă trepidant şi ritmurile biologice sunt profund modificate de ritmurile sociale şi profesionale. Undeva, această interferenţă între ritmul biologic, stabilit prin evoluţie în decurs de milioane de ani, şi ritmul social, stabilit prin evoluţia socială în mai puţin de o sută de ani, face ca viaţa să fie din ce în ce mai alertă. Astfel, adaptarea la noile ritmuri nu este un lucru uşor. Sunt elemente care trebuie luate în considerare şi prin prismă biologică, nu numai socială. Neuroendocrinologia ritmurilor vizează aceste aspecte.
   Sunteţi unul dintre fondatorii Societăţii Ştiinţifice a Studenţilor Medicinişti (SOMS). Va exista şi o secţiune dedicată studenţilor, în cadrul simpozionului?
   – Nu avem o astfel de sesiune în cadrul RPNES, însă vor fi prezenţi şi studenţi care fac parte din SOMS. Deocamdată, vin cu lucrări şi încurajăm participarea lor.
   – Tradiţionala bursă de neuroendocrinologie „Grigore Coculescu“ va fi acordată şi în acest an?
   – Intenţionăm să o oferim şi la această ediţie. Laureaţii de până acum au fost colegi tineri, care au deschis punţi, au stabilit legături academice cu centre de referinţă din străinătate. Vorbim de Copenhaga, Oxford, Stockholm, Montpellier, dar şi unele din SUA. Bursa constă într-un stagiu de pregătire şi dezvoltare profesională, pe parcursul verii, timp de şase săptămâni, într-unul din centrele cu care avem colaborări ştiinţifice.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe