Afecţiunea, o zoonoză nesuferită, ocupă momentan spaţiul mediatic lăsat gol după ultimul val pandemic, prilej de noi teorii ale conspiraţiei, respectiv zgândărirea scuamei lăsate de trauma celor mai bine de doi ani de „corona”.

Atât OMS, cât și CDC au oferit mesaje de avertizare, pe de-o parte, dar și menite să liniștească populaţia. Monkeypox, cum i se spune virozei pe limba bătrânului Will, este de obicei benignă și are doar legături de genealogie cu mult-temuta molimă a evurilor trecute, astăzi eradicată, recte variola. Mai mult, vaccinurile împotriva patogenului merg și pe varianta zoonotică, drept urmare lucrurile sunt destul de clare. Asta n-a împiedicat un medic din Rădăuţi să intre într-o teribilă panică, zilele trecute, când a văzut o femeie cu varicelă. Până să infirme Ministerul Sănătăţii diagnosticul, cazul deja zburase în eterul digital. Pentru orice eventualitate, a anunţat ministrul Rafila, în perioada următoare vom achiziţiona 1.000 de doze de vaccin anti-variolic, care să fie la dispoziţia autorităţilor.

În spatele spaimelor există un adevăr profund inconfortabil. Este, de fapt, al doilea „val” de variolă a maimuţei. Primul a fost acum mulţi ani în Statele Unite, în 2003, după ce un import de animale, contaminate cu patogen, din Africa a generat un cluster de 47 de cazuri identificate, corect și complet gestionate de CDC. Alte trei cazuri sporadice, tot în Statele Unite, au fost diagnosticate în partea a doua a anului trecut.

Situaţia în Europa, deocamdată, nu ridică semne de alertă. Ce-i drept, un grad de vigilenţă merită oferit, dată fiind starea psihologică a populaţiei post-COVID, convalescenţa sistemelor sanitare, dar și rezistenţa la educaţie medicală a populaţiei, zdruncinată de anii de „corona”. Asta, dar și valul migraţionist generat de războiul din Ucraina, precum și intrarea în sezonul estival riscă să complice o situaţie deocamdată just monitorizată.

O concluzie de fază ar fi că, departe de-a fi depășit momentul emoţional pandemic, suntem încă susceptibili traumei de-a confrunta noi molime, patogeni, umbre ale trecutului nostru recent dătător de teroare. O lume încă se află, psihologic, în suferinţă, și va mai fi așa pentru un timp greu de estimat, câtă vreme metabolizăm nenorocirile generaţiei noastre și încercările prin care am trecut.