Deşi
teoretic preşedintele României nu are atribuţii directe în domeniul sanitar,
ştim, din numeroase experienţe, că practica este diferită. Atât prin
vizibilitatea funcţiei sale, cât şi prin capacitatea de a numi direct premierul
la formarea unui nou guvern, instituţia prezidenţială a jucat în ultimii ani un
rol important în politicile de sănătate din România. Ce va face noul preşedinte
ales, Klaus Iohannis? Va continua modelul din ultimul deceniu? Să încercăm
câteva profeţii.
Din
cele 200 de pagini ale cărţii „Pas cu pas“, cel mai exhaustiv document al
intenţiilor noului preşedinte ales, abia strângem o pagină cu referinţe directe
la sănătate. E povestea reabilitării clinicii de pediatrie din Sibiu, o lucrare
finanţată integral cu bani proveniţi din bugetul local. Aici avem un prim
indiciu solid al intenţiilor viitorului preşedinte, care se plânge că „am încercat de mai mulţi ani încoace
să convingem Guvernul României să ne fie partener pentru a construi un nou
complex spitalicesc, care să adune laolaltă mai multe spitale din Sibiu. Nu am
obţinut vreun succes notabil în acest proiect, dar nu renunţăm“. Nemulţumirea
faţă de centralismul autorităţilor de la Bucureşti e de altfel o temă care
străbate întreaga carte şi putem fi de pe acum siguri de susţinerea pe care
Klaus Iohannis o va acorda oricăror iniţiative de descentralizare în sistemul
sanitar. Dacă încercările ministrului Eugen Nicolăescu, membru al partidului
din care face parte şi Iohannis, de a dilua autoritatea DSP-urilor printr-un
transfer în curtea autorităţilor locale a eşuat, este foarte probabil să vedem
în 2015 reluarea acestei iniţiative, în plus cu un sprijin puternic de la
Cotroceni.
Cealaltă
referinţă la sistemul sanitar în cartea semnată de noul preşedinte constată că
lucrurile „merg foarte prost“ şi că „ar fi foarte frumos să reuşim să obţinem
un consens pentru marile proiecte“. Care sunt aceste mari proiecte aflăm doar
din programul electoral al lui Klaus Iohannis. Deşi arid în limbaj, la momentul
publicării (cum am şi scris atunci) capitolul dedicat sănătăţii în programul
lui Iohannis era cel mai detaliat dintre toate cele ale candidaţilor la
prezidenţiale. Dacă programul publicat de Victor Ponta cuprindea (din păcate)
doar o colecţie de sloganuri, Iohannis propunea în primul rând demararea unui
program naţional de prevenţie asumat de toţi actorii politici. Într-adevăr,
aceasta este singura cale de a îmbunătăţi starea de sănătate a populaţiei fără
a creşte costurile. Doar că executarea unui program atât de ambiţios într-o
ţară cu un nivel atât de scăzut de educaţie medicală, cum este România, va fi
foarte dificilă.
Cealaltă
soluţie propusă este introducerea unui pachet suplimentar de asigurări private
de sănătate. Acest gest ar scoate la lumină şi ar fiscaliza banii numeroşi care
astăzi circulă în plicuri şi ar avea potenţialul de a proteja pacientul în faţa
cazurilor de incompetenţă care apar în spitalele private. Însă programul
Iohannis nu a dezvoltat deloc în direcţia acestei propuneri foarte importante, astfel
că nu ştim dacă viitorul preşedinte va susţine o privatizare integrală a
sistemului, în varianta Băsescu, sau altceva mai nuanţat.
Îmbucurător
este că Iohannis nu cade în capcana stereotipului repetat atât de frecvent de
unii lideri medicali şi este conştient că sistemul sanitar riscă „să trateze un
număr mai mic de pacienţi cu bani din ce în ce mai mulţi“. Rămâne fidel
intenţiei fostului ministru liberal al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, de a creşte
importanţa şi finanţarea policlinicilor din ambulatoriu, în fapt o extindere a
accesului privaţilor din sistemul medical la fondurile publice. În schimb,
Iohannis nu evită şi capcana de a promite 6% din PIB pentru sănătate. Personal
sunt deja exasperat de această promisiune făcută de fiecare politician mai important
în ultimul deceniu, dar niciodată ţinută. Dacă mai era nevoie de o dovadă a
neseriozităţii celor care ne conduc...
Probabil
cea mai interesantă intenţie a lui Klaus Iohannis este promisiunea de
depolitizare a funcţiilor de conducere din spitale. Depolitizarea este de
altfel un alt subiect care se regăseşte în toate domeniile atinse de cartea
publicată recent de noul preşedinte, dar în special în educaţie. Fost profesor
de fizică, Iohannis a menţionat de mai multe ori că educaţia va fi prioritatea
zero în mandatul său. Cum se va produce această depolitizare? Iohannis nu ne dă
indicii suplimentare.
În
acest context şi în condiţiile lipsei de experienţă a viitorului preşedinte în
domeniul sanitar, viitorul consilier pe sănătate de la Cotroceni are potenţialul
să devină un personaj destul de influent şi incomod ministrului sănătăţii,
oricare va fi acesta. Pentru că un ministru al sănătăţii nu va dori niciodată
să meargă foarte departe cu descentralizarea, spre deosebire de intenţia deja
explicită a viitorului preşedinte.
Dar
ştiţi ce mă bucură cel mai mult? Că la Cotroceni nu se va mai fuma. Iohannis a
renunţat în urmă cu 15 ani la tutun şi nu suportă nici măcar fumul de ţigară în
preajmă. Veste bună pentru susţinătorii legislaţiei antitutun din România. Deşi
mă tem că, după un an de politică dâmboviţeană, fostul primar al Sibiului s-ar
putea reapuca din nou de fumat.
