Calitatea
vieții este rezultanta acțiunii unui ansamblu factorial, complex,
în care medicina ocupă un rol deosebit de important. Organizarea și
conducerea sistemului de sănătate pot influența favorabil valoarea
și performanța asistenței medicale sau, dimpotrivă, pot – prin
ignoranță sau rea-voință – să blocheze sau să irosească
eforturile celor care slujesc sistemul. Cercetarea științifică
medicală, progresul tehnologic rapid, preocuparea pentru recuperare
și reabilitare funcțională, pentru profilaxie, pentru creșterea
speranței de viață constituie axa centrală a sistemelor de
sănătate moderne, bine organizate și performante. Un sistem de
sănătate bine organizat produce satisfacție. Pacientul –
beneficiar de servicii de sănătate – este judecătorulcel
mai autorizat al calității actului medical. În relația cu
pacientul și cu comunitatea, sistemul de sănătate are obligația
să asigure servicii și îngrijiri pe măsura nevoilor, a
așteptărilor și a promisiunilor. În funcție de performanțe,
sistemele de sănătate pot fi dorite, acceptate (de nevoie) sau
respinsede
către pacienți.
Convulsiile
și incertitudinile ce domină în prezent sistemul nostru de
sănătate (care se dorește a fi reformat) mă determină să fac
câteva reflecții asupra activității din spitalul românesc.
Spitalul este eșalonul principal al asistenței medicale. El se
pretează cel mai bine la observarea și aprecierea calității
îngrijirilor și a tuturor efectelor acestora. Spitalul reprezintă,
în fond, sediul unei culturi profesionale medicale. Pentru a-și
îndeplini acest rol fundamental, spitalul trebuie să fie structurat
în trei componente obligatorii. Fiecare este bine delimitată, însă,
în ansamblu, activitatea trebuie să fie concertată și organizată
în spiritul muncii în echipă.Componentele
și membrii echipei sunt medicii, personalul sanitar și de
îngrijire, administrația. Spitalul este un conglomerat de secții
și servicii care funcționează într-un ansamblu și un ritm
complicat și complex. Șefii serviciilor medicale, ai secțiilor,
administrația, pentru a menține standardele, pentru a realiza
valoare și performanță, trebuie să se ferească de rutină și de
uniformizare.
Un
management inteligent trebuie să cultive aceste tendințe. Managerul
cu vocație trebuie să fie dedicat în exclusivitate ideii că i s-a
încredințat conducerea uneia dintre cele mai complicate și
dificile echipe profesionale. Rezultatul final al managementului –
valoarea și prestigiul unui spital – se apreciază pe următoarele
criterii: structurile spitalului (secțiile și serviciile);
calitatea finală a actului medical; calitatea indicatorilor
economico-profesionali.
Structurile
spitalului pornesc de la un standard. Acesta include: mijloacele
tehnice și științifice puse la dispoziție; numărul și valoarea
personalului; aspectul și funcționalitatea clădirii,
echipamentelor și instalațiilor medicale și paramedicale;
organizarea și finanțarea personalului și a serviciilor. Discutăm
vehement și alergăm după standarde, în prezent, dar aș vrea să
remarc că standardul nu înseamnă nici pe departe valoare sau
performanță. El este o obligație minimală de funcționare a unui
spital, nicidecum un țel. Țelul pornește de la standard în sus.
El include tot ceea ce poate face medicina modernă pentru calitatea
vieții,începând
de la profilaxie și terminând cu transplantul de organe. Standardulse
stabilește, se impune, poate fi controlat, în timp ce performanțele
și rezultatele depind în exclusivitate de pregătirea, competența
și valoarea personalului. Inteligența managerială și devotamentul
pentru calitate pot influența în mod decisiv performanța. Din
păcate, în sistemul nostru de sănătate, astfel de atitudini
manageriale se manifestă doar insular.
Calitatea
finală a actului medical este dată de totalitatea măsurilor
întreprinse sau omise în cursul unui eveniment medical. Subliniez
doar câteva dintre regulile unei bune funcționări în echipă:
promptitudinea intervenției; algoritmul gesturilor medicale care
trebuie întreprinse; întârzieri, confuzii, incidente și accidente
care trebuie evitate; dorințele și speranțele pacientului;
intervenția imprevizibilului.
Elementele
care contribuie la buna calitate finală a actului medical sunt:
ghidul de specialitate, auditul profesional și comunicarea
interdisciplinară.
Ghidul
profesional de specialitate este o colecție de reguli și atitudini
întreprinse sau de evitat față de o anumită situație patologică.
Ghidul stabilește anumite norme, care – îndeplinite sau nu –
dau posibilitatea unei corecte judecăți a gestului medical.
Auditul
medicalconstă
în discutarea procedurilor și a atitudinilor profesionale de
specialitate, în sesiuni formale sau informale, atunci când se
stabilesc ghidurile, componentele și eșalonările asistenței
medicale într-un spital, într-o specialitate sau într-un sistem de
sănătate.
Majoritatea
greșelilor și a insucceselor medicale sunt urmarea lipsei de timp
pentru comunicare și consult între specialiști, pe de o parte, și
între aceștia și componentele sistemului, pe de altă parte.
Rezultatele
activității unui spital prin prisma celor câteva elemente de bază
descrise succint se înscriu în ceea ce în termeni manageriali se
numește „outcome quality“. Prin calitatea rezultatelor se
apreciază: gradul și modul de utilizare a structurilor spitalului;
îndeplinirea unor indicatori generatori de performanță și
calitate; gradul de satisfacție, prestigiul și adresabilitatea
spitalului; modul de utilizare a resurselor financiare și nevoile
economice de perspectivă. Calitatea rezultatelor pune la dispoziția
managerului date și instrumente pentru a diferenția performanța de
standard. Îl va ajuta pe acesta să finanțeze în mod corect
calitatea și volumul muncii personalului medical și să dezvolte
servicii performante dorite și cerute de populație. În această
perspectivă, putem spera la înlocuirea cât mai rapidă a
actualelor dotări și servicii modeste, acceptate de nevoie de
populație, cu servicii medicale moderne, asemănătoare celor din
alte state europene.
