În 2009, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a
lansat campania globală „Salvează vieţi:
spală-te pe mâini!“ ca parte componentă a primului program OMS dedicat
siguranţei pacientului „Clean care is
safer care“. Programul a fost iniţiat în octombrie 2005, cu participarea
autorităţilor de sănătate din peste 125 de ţări, şi are ca obiectiv reducerea
ratei infecţiilor asociate îngrijirilor medicale. Infecţiile nosocomiale sunt
o realitate, apar peste tot în lume iar prevenţia lor trebuie să constituie o
prioritate pentru fiecare unitate medicală şi o responsabilitate pentru
fiecare persoană implicată în asistenţa medicală.
Datele epidemiologice estimează că, anual,
se produc în ţările Uniunii Europene circa patru milioane de infecţii
nosocomiale (infecţii urinare, infecţii ale căilor respiratorii superioare şi
inferioare, infecţii ale plăgilor chirurgicale, bacteriemii, septicemii,
infecţii cutanate) responsabile pentru circa 37.000 de decese. Şi mai important
este faptul că jumătate din aceste infecţii sunt produse de germeni
multirezistenţi (ECDC 2011). De asemenea, în jur de 7% din bolnavii care au
fost internaţi mai mult de două zile într-o secţie de terapie intensivă dintr-un
spital european, în anii 2008 şi 2009, au dezvoltat o pneumonie (în peste 90%
din cazuri asociată cu ventilaţia mecanică). Cei mai frecvenţi germeni izolaţi
în aceste cazuri au fost Pseudomonas
aeruginosa şi Staphylococcus aureus
(ECDC Surveillance report 2010, 2011).
La 5
mai, campania „Salvează vieţi: spală-te pe mâini!“ este marcată în toată
lumea, cu scopul de a atrage atenţia asupra importanţei pe care o are igiena mâinilor
personalului medical în momentul în care acordă asistenţă pacientului, primul
pas în prevenirea şi controlul infecţiilor asociate îngrijirilor medicale.
Infecţia nosocomială (intraspitalicească)
poate fi definită ca: • infecţie contractată în spital de un pacient internat
dintr-un alt motiv decât cel infecţios • infecţie apărută la un pacient din
cadrul unui spital sau al unei alte unităţi medicale, la care infecţia nu era
prezentă sau nu se afla în perioada de incubaţie la momentul internării • infecţia
dobândită în spital, dar diagnosticată după externare • infecţia ocupaţională
(la personalul medical) • infecţia contractată în ambulatoriu (cabinete medicale de diverse specialităţi).
Pacienţii pot fi purtători tegumentari de
germeni rezistenţi, chiar dacă nu prezintă leziuni, cea mai mare încărcătură
microbiană fiind prezentă la nivelul mâinii. Riscul contaminării mâinilor
personalului de îngrijire este foarte crescut prin contactul cu cavităţile
naturale ale bolnavului, în timpul toaletei plăgilor, la manoperele de
recoltare a sângelui sau produselor patologice, la manipularea instrumentelor şi
materialelor sanitare contaminate sau la simple activităţi precum măsurarea
tensiunii arteriale sau a pulsului, atingerea mâinilor pacientului, a hainelor şi
aşternuturilor etc.
Pentru a evita transmiterea germenilor de
la personalul medical la pacienţi şi de la pacienţi la personalul medical în
mediul spitalicesc, OMS recomandă asigurarea igienei mâinilor în următoarele
cinci momente ale îngrijirii unui pacient: • înainte de a atinge pacientul,
pentru a evita transmiterea la pacient a germenilor care ar putea să existe pe
mâinile personalului medical • înainte de orice procedură septică sau aseptică,
pentru a evita transmiterea la pacient a germenilor (inclusiv a celor existenţi
pe propriile tegumente) • după contactul cu fluide biologice, pentru a evita
transmiterea la personalul medical sau în mediul înconjurător a germenilor de
la pacient • după atingerea pacientului, pentru a evita transmiterea la personalul
medical sau în mediul înconjurător a germenilor de la pacient • după
atingerea suprafeţelor din jurul pacientului, pentru a evita transmiterea la
personalul medical sau în mediul înconjurător a germenilor de la pacient care
pot fi prezenţi pe suprafeţele din jurul acestuia.
În funcţie de situaţie, pentru asigurarea
igienei mâinilor sunt recomandate două metode: spălarea cu apă şi săpun (sau săpun
antiseptic), respectiv utilizarea substanţelor antiseptice.
Spălatul
corect al mâinilor personalului cu apă şi săpun implică acces la apa curentă şi săpun la locul acordării
îngrijirilor, necesită timp (cca 60 de secunde), poate produce uneori uscarea şi
iritarea tegumentelor. Pentru a elimina o parte din aceste limite, se recomandă,
în anumite situaţii, folosirea substanţelor dezinfectante (dacă mâinile nu sunt
vizibil murdare).
În ţara
noastră, grija pentru igiena mâinilor personalului medical în unităţile
sanitare nu constituie întotdeauna o prioritate şi nu se conştientizează
importanţa acesteia ca metodă de prevenire a infecţiilor asociate îngrijirilor
medicale şi implicit a reducerii costurilor asociate
acestor infecţii. Din cele
peste 400 de spitale din România, doar trei sunt înregistrate la OMS ca având
implementat programul de îmbunătăţire a igienei mâinilor.
Institutul
Naţional de Boli Infecţioase „Prof. dr. Matei Balş“ Bucureşti a implementat
din anul 2011 Programul OMS de îmbunătăţire a igienei mâinilor în secţiile cu
risc crescut. Concomitent, au avut loc sesiuni de instruire a personalului
privind igiena mâinilor, pe categorii profesionale, a fost monitorizat consumul
de substanţe dezinfectante, complianţa personalului şi au fost prelevate probe
microbiologice de pe mâinile personalului medical şi auxiliar. În acest an, ca
urmare a rezultatelor bune obţinute în formarea unor deprinderi corecte şi a
creşterii complianţei personalului la asigurarea igienei mâinilor în secţiile-pilot,
comparativ cu celelalte secţii, Programul s-a extins în tot spitalul.
Săptămâna
30 aprilie – 5 mai 2012 este dedicată Zilei mondiale a igienei mâinilor şi cu
această ocazie au loc în spital o serie de activităţi de informare şi promovare
a importanţei igienei mâinilor în prevenirea infecţiilor asociate îngrijirilor
medicale, atât în rândul cadrelor medicale, cât şi în rândul pacienţilor. 
