Doar doi pacienţi, unul în vârstă de 81 de ani și altul de 82 de ani, suferind de boli neoplazice în stadiu avansat, au fost vaccinaţi. Dintre aceștia, 25 au decedat în cursul internării în secţia ATI-COVID, ceilalţi după transferul în alte secţii cu suport ventilator, cardiac sau renal.

        Sigur că în confruntarea cu boala au ieșit la iveală multe caractere frumoase, mulţi eroi, dar și multă ură inexplicabilă, multe voci, atitudini aflate pe contrasens. O gălăgie infernală însoţește această pandemie. Ideea prevenţiei prin vaccinare și protejarea prin alte mijloace igienice, inclusiv purtarea măștii, împart lumea în două, arătând, o dată în plus, că nu suntem în stare să evoluăm și să ieșim din lumesc. Dar doare, doare cu lacrimi, uneori cu disperare, rar cu resemnare, când vezi câţi oameni mor, cunoștinţe sau apropiaţi ori necunoscuţi, fraţi ai noștri. Și câte spirite înalte, stâlpi ai culturii și ai știinţei, plătesc acest tribut.

        M-am numărat printre cei care nu și-au părăsit locul de muncă în spital. Desigur, m-am vaccinat, știind bine că vaccinul nu este un panaceu sigur, dar că el modulează răspunsul imun în cazul contaminării și scade riscul unei forme grave, chiar letale.

        Boala m-a ocolit și am putut scrie o carte despre această suferinţă necruţătoare și despre efectele ei în plan uman, anume, despre conflictul dintre om și natură, viaţă și suferinţă, a cărei rezolvare o dă doar iubirea dintre oameni, adică ridicarea nivelului de conștiinţă colectivă și a vibraţiei umane. Astfel se pune în acord vibraţia inimii cu vibraţia universală a câmpului alfa, locul unde Iisus a descris Calea, Adevărul și Viaţa. Și pentru că această carte trebuia să aibă un nume, i-am spus „Numele meu este Tu”. Tu, cititorule!