Colegiul Medicilor din România (CMR) este organism profesional, apolitic, fără scop lucrativ, de drept public, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de medic ca profesie liberală, de practică publică autorizată.

Acesta se bucură de o autonomie instituţională în domeniul său de competenţă, din punct de vedere normativ și jurisdicţional, exercitându-și atribuţiile fără ca alte organe să poată interveni în deciziile sale. Este cunoscut deja că CMR funcţionează după criterii teritoriale, la nivel naţional, judeţean, respectiv la nivelul municipiului București.

        Una dintre atribuţiile acestei entităţi este aceea de a asigura aplicarea regulamentelor și normelor care organizează și reglementează exercitarea profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare și de unitatea sanitară în care se desfășoară. Ce presupune acest aspect? Practic, în momentul în care legiuitorul stabilește un act normativ care îi vizează pe profesioniștii din medicină, CMR va supraveghea corecta implementare și respectare a noutăţilor legislative. Bineînţeles, acest lucru nu exclude inclusiv informarea cu privire la noile decizii, dar nu acesta este principalul scop al atribuţiei reglementate.

Formele de exercitare ale profesiei sunt: ca angajat ori ca persoană fizică independentă, în sistemul public de sănătate, în timp ce în sistemul privat sunt ori ca angajat, ori ca persoană fizică independentă, pe bază de contract. De asemenea, pe lângă cele enumerate, doctorii își pot exercita profesia într-un cabinet de practică medicală înfiinţat chiar de aceștia.

        O altă atribuţie prevăzută de lege este cea referitoare la apărarea demnităţii și promovarea drepturilor și intereselor membrilor săi în toate sferele de activitate. Ce înseamnă acest lucru? Din punct de vedere legal, în situaţiile în care medicilor le sunt încălcate anumite drepturi, Colegiul Medicilor poate interveni. Promovarea drepturilor acestora se face și în faţa altor instituţii publice, nu doar în spitale. Poziţia medicului, respectiv reclamant ori pârât, este irelevantă în această situaţie.

        A treia atribuţie prevăzută de lege are în centrul ei apărarea onoarei, libertăţii și a independenţei profesionale ale medicului, precum și dreptul acestuia de decizie în exercitarea actului medical. Nu puţine sunt cazurile în care alte entităţi încalcă drepturile profesioniștilor din domeniul medical. Acesta este și motivul pentru care CMR are dreptul de a apăra medicii. Decizia unui medic privitor la exercitarea actului medical reprezintă o acţiune unilaterală, impunerea unor alte procedee de către persoane care nu fac parte din sistemul medical fiind interzisă.

        O altă atribuţie vizează atestarea onorabilităţii și moralităţii profesionale ale membrilor săi. Deși puţin discutabilă, problema onorabilităţii și moralităţii reprezintă arii de interes pentru CMR, aceștia având chiar dreptul de a sancţiona persoanele care nu respectă conduita impusă. Bineînţeles, decizia poate fi contestată la instanţa de judecată.