Studiul a testat o metodă care permite medicilor să transplanteze inimi de la donatori decedaţi, cărora inima a încetat să le mai bată, relatează UPI și Agerpres.

În mod tradiţional, transplanturile de inimă pot fi realizate cu o inimă de la un donator conectat la aparate de susţinere a vieţii şi declarat în moarte cerebrală. Aceasta înseamnă că toate funcţiile creierului au încetat, dar inima şi alte organe sunt întreţinute de aparate.

„Inimă în cutie”

Datorită unui nou dispozitiv numit „heart-in-a-box” („inimă în cutie”), medicii pot să preleveze o inimă donatoare care a încetat să mai bată şi să o revigoreze, testându-i funcţia pentru a determina dacă este potrivită pentru transplant.

În urma noului studiu, desfăşurat în 15 centre de transplant din SUA, medicii au descoperit că efectul metodei a egalat cel rezultat de la transplanturile de inimă tradiţionale.

Dintre 80 de pacienţi care au primit o inimă reanimată provenită de la un donator, 94% erau în viaţă şase luni mai târziu, comparativ cu 90% din 86 de pacienţi care au primit inimi de la donatori în moarte cerebrală.

Experţii au declarat că aceste rezultate, publicate joi în jurnalul ştiinţific New England Journal of Medicine, sunt „entuziasmante”.

Metoda, cunoscută sub numele de donare după moarte circulatorie (DCD), ar putea extinde oferta de inimi donatoare cu aproximativ 30% în SUA, a declarat cercetătorul principal dr. Jacob Schroder, director al programului de transplant cardiac de la Universitatea Duke din Durham, Carolina de Nord.

Transplanturi DCD

Inimile DCD provin de la donatori care au suferit răni fatale în urma cărora au fost conectați la aparate, fără şanse de recuperare. În cele mai multe cazuri, ei prezintă leziuni grave ale creierului care nu îndeplinesc criteriile stricte utilizate pentru a declara moartea cerebrală. În schimb, ei sucombă prin „moarte circulatorie” după ce familia decide asupra întreruperii suportului vital.

În SUA, transplanturile DCD sunt efectuate de mult timp cu alte organe, inclusiv rinichi, ficat şi plămâni. Aceste organe, în special rinichii, pot tolera o perioadă de privare de oxigen după moartea circulatorie. Inima, care încetează să mai bată în caz de moarte circulatorie, a fost excepţia.

Mult timp nu am avut metode pentru a păstra şi reanima inima”, a explicat dr. Jacob Schroder. 

Dar în ultimii ani, odată cu apariţia noilor tehnologii, centrele de transplant din alte ţări au folosit inimi DCD. Studii restrânse efectuate în Australia şi Regatul Unit au indicat că beneficiarii acestor transplanturi au aceleaşi rezultate ca în cazul pacienţilor transplanturilor convenţionale.

Rate de supraviețuire crescute

Noul studiu este primul care testează această metodă în Statele Unite, folosind sistemul Organ Care System realizat de TransMedics, o companie de dispozitive medicale din Massachusetts, care a finanţat studiul. Dispozitivul „Heart-in-a-box” perfuzează inima donatorului cu sânge cald, oxigenat. Pe lângă resuscitarea inimii, dispozitivul permite medicilor să testeze funcţia inimii.

Studiul a înrolat 180 de candidaţi adulţi pentru transplant de inimă, jumătate primind o inimă DCD şi jumătate beneficiind de una provenită de la un donator aflat în moarte cerebrală. La şase luni, cercetătorii au analizat rezultatele a 166 de beneficiari de transplant cardiac. În general, ratele de supravieţuire au fost comparabile între cele două grupuri, la fel ca şi riscul de probleme grave cu noua inimă.

Pacienții din grupul DCD au prezentat un risc mai mare de probleme semnificative ale funcţiei cardiace la scurt timp după transplant - 15% comparativ cu 5% în cazul grupului cu transplant standard. Însă, problemele erau gestionabile, notează UPI.

În prezent, aproximativ 20 de centre de transplant din SUA efectuează transplanturi de inimă DCD, conform lui Schroder.

Alţi experţi se aşteaptă ca aceste descoperiri să încurajeze mai multe programe de transplant să adopte metoda.