La București are loc zilele acestea (8-9 octombrie) cea de-a 13-a ediție a Congresului Romtransplant. Tema adusă în prim-plan în cadrul manifestării științifice este introducerea în România a conceptului de donator aflat în moarte circulatorie. Conceptul are rolul de a lărgi baza de recoltare pentru organe în vederea efectuării operațiilor de transplant.

„Criteriul clasic, folosit până acum în selecția de organe este moartea cerebrală. Acest nou concept este din ce în ce mai utilizat la nivel internațional. Vizează în special organele abdominale: ficat și rinichi, dar se extinde și către organele toracice și chiar cele cardiace”, a precizat prof. dr. Horațiu Moldovan, președintele asociației Romtransplant, la conferința de presă organizată cu prilejul deschiderii lucrărilor Congresului.

Prelevarea de organe de la persoanele aflate în moarte circulatorie este deja folosită în multe state europene, însă nu și în unele țări dinspre Estul Europei, a subliniat prof. dr. Gabriel Oniscu, președintele ESOT (European Society for Organ Transplantation): „În Marea Britanie, Olanda, Belgia, donatorul de moarte circulatorie reprezintă principala sursă de donare. În Suedia de exemplu, numărul de donatori a crescut cu 50% în ultimul an, de când acest program a fost introdus. Unul din principalele motive pentru care am organizat Congresul din București este exact acesta: să discutăm acest program și să-l facem accesibil țărilor din Est”. 

Probleme care trebuie rezolvate

Statele în care conceptul de donator în moarte circulatorie nu este implementat sunt: România, Germania, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Grecia. În România, implementarea acestuia necesită rezolvarea câtorva probleme esențiale.  Una dintre ele este legată de modificarea legii în ceea ce privește perioada de timp în care un cadavru nu poate fi atins. 

„Problemele încep de la faptul că prelevarea de organe trebuie să se facă foarte rapid, în momentul în care s-a oprit circulația. Iar în România această perioadă este extrem de lungă.(...) Dacă aștepți două ore, așa cum prevede legea actuală, e clar că niciun organ nu mai poate fi folosit”, a punctat prof. dr. Irinel Popescu, președinte onorific și fondator al asociației Romtransplant. 

O altă problemă este legată de obținerea consimțământului pentru prelevarea de organe, a adăugat acesta: „Aici au prioritate țările care au consimțământ prezumat – adică, dacă persoana respectivă nu este înscrisă într-un registru al celor care refuză prelevarea de organe, atunci nu se mai întreabă familia, echipa medicală poate acționa imediat. Majoritatea țărilor europene, dacă nu chiar toate, au acest consimțământ prezumat, România nu și aici este necesară, cred eu, modificarea legislativă”. 

În acest context, prof. dr. irinel Popescu a atras atenția că în România, în continuare numărul de pacienți aflați pe listele de așteptare este mult mai mare decât numărul de organe disponibile: „De exemplu, în cazul ficatului, sunt aproape 500 de pacienți pe listele de așteptare, iar numărul de operații de transplant poate fi între 70-80 de operații anual. Deci este o mare discrepanță între cei care au nevoie de organe și numărul de organe disponibile”.

Potrivit Agenției Naționale de Transplant,  în perioada ianuarie-septembrie 2024, în România au fost efectuate 56 de transplanturi hepatice, 124 de transplanturi renale, un transplant de cord și unul de plămâni.