Volumul Momente din istoria stomatologiei clujene. Oameni și fapte (1918-1948) cinstește memoria înaintașilor, efortul lor de a pune pe picioare nu numai o disciplină medicală, stomatologia, ci și de a crea o școală „la rangul celorlalte discipline medico-chirurgicale și de a o așeza alături de cea din ţările avansate”.

Cartea pune în discuţie condiţiile istorice care au precedat înfiinţarea învăţământului universitar românesc la Cluj – înfiinţarea Universităţii românești la Cluj, preluarea bazei clinice și organizarea învăţământului medical clujean, situaţia învăţământului stomatologic până în 1918 și preluarea bazei materiale de la administraţia maghiară.

Ce este de reţinut? Ne-o spun autorii: „Până în anul 1920, în România nu exista un învăţământ stomatologic, deși la începutul secolului XX, eminentul medic stomatolog dr. D. D. Niculescu din București, specializat la Paris, a făcut eforturi considerabile pentru a obţine acest lucru. Stomatologia încă nu era recunoscută ca specialitate medicală, cu toate că în străinătate și chiar și la noi apăruseră date convingătoare privind relaţia normală și patologică dintre cavitatea orală și restul organismului”.

Consolidarea școlii clujene
Dentistica este decretată ramură specială a medicinei la final de secol al XIX-lea, în ţări precum Franţa, Germania, Austria, Italia, Ungaria și Rusia. La Iași, dr.
Macarovici înfiinţează o mică clinică dentară în cadrul Spitalului Sf. Spiridon, pentru ca în 1890 să fondeze prima Societate Știinţifică de Chirurgie Dentistică.
Anul 1918 înseamnă înfiinţarea Universităţii clujene, în cadrul căreia Facultatea de medicină și-a avut locul de drept. O dovadă o constituie și includerea stomatologiei ca disciplină obligatorie în programa de învăţământ, noutate absolută la vremea respectivă. Reușita poartă două nume – prof. dr. Gheorghe Bilașcu, respectiv prof. dr. Gheorghe Bîrlea. Etapa consolidării școlii clujene și românești de stomatologie este analizată prin activitatea prof. dr. Ioan Aleman (activitatea didactică, clinică, știinţifică, redacţională), prin perioada refugiului la Sibiu în anii Dictatului de la Viena, apoi prin implicarea profesorilor dr. Inocenţiu Băbuţiu, Alma Mohora Popoviciu, Liviu Ghidrai, Vasile Vasilescu, Iosif Baba. Nu în ultimul rând, este amintit prof. dr. Iacob Iacobovici ca unul dintre susţinătorii învăţământului stomatologic la Cluj.
Aștept cu interes apariţia volumului al II-lea, cel al perioadei post 1989, perioada integrării europene.