Maramureşul
medical marchează, în al său număr 53 din septembrie
a.c., împlinirea a 15 ani de existenţă. Dr. Felix Marian, redactorul şef al
revistei, face un scurt istoric al evoluţiei publicaţiei, de la apariţia sa pe
piaţă, în anul 1999 – „o publicaţie modestă, având doar opt pagini“, cu apariţie
semestrială – până astăzi: „de-a lungul celor 52 de numere însumând peste 1.700
de pagini, au publicat peste 300 de autori [...] aproximativ 1.000 de
articole“. Urăm şi noi, cu această
ocazie, viaţă lungă revistei şi colectivului său redacţional. Printre
articolele medicale publicate în acest număr, ne-a atras atenţia un subiect
extrem de discutat astăzi – relaţia medic-pacient. Un grup de medici de la
Spitalul Clinic de Copii „Sf. Maria“ Iaşi şi de la Spitalul judeţean de urgenţă
Vaslui face o incursiune istorică asupra relaţiei medic-pacient, în contextul
progreselor tehnice din ultimul secol. Tehnicizarea excesivă apărută şi în
domeniul medical a permis obţinerea unor performanţe de-a dreptul spectaculoase
în majoritatea specialităţilor medicale, ceea ce a deplasat accentul practicii
medicale pe aspectul ei tehnic, pacientul devenind, practic, un număr sau un
caz. A crescut eficienţa medicilor în decizia terapeutică, favorizând o dependenţă a pacientului faţă de decizia
acestora în aşteptarea unor miracole terapeutice din partea lor. Cu timpul însă,
această evoluţie a indus şi o orientare a practicii medicale spre raţiuni
economice, ajungându-se până acolo încât individul să fie considerat imuabil
din punctul de vedere al sănătăţii, vinovaţi de suferinţa sa fiind consideraţi
sistemul medical, medicul, societatea etc. O regăsire a ceea ce a consacrat
de-a lungul secolelor arta medicală, în opinia autorilor, ar fi „acea îmbinare
fericită între ştiinţa medicală şi umanismul medical cu conotaţia sa caritabilă“.