Îl citesc aproape zilnic de 30 de ani, în rubrica permanentă „Bolnavi și bolnavi” pe care o ţine din 1994, fără întrerupere, într-un cotidian argeșean. Și, ca toţi cei care l-au citit consecvent, am căpătat dependenţă de cărţile sale. „Patimă și motorină”, apărută la Editura Paralela 45, s-a lansat la sfârșitul lunii octombrie, la Biblioteca Judeţeană Argeș, și e cea de-a 12-a carte de tablete a doctorului Viorel Pătrașcu.

Textele sunt la graniţa dintre medicină, literatură, jurnalism, cercetare sociologică. Iar autorul se mișcă printre știinţele acestea mai ceva ca turiștii prin spaţiul Schengen de pe vremuri... Am citit pe undeva că Jan van Eyck ar fi pictat peste 800 de chipuri, mai multe decât oricare alt om de pe pământ. Viorel Pătrașcu a zugrăvit prin scris 2.500 de portrete până acum – în aproape 30 de ani de când scrie. Or fi multe, or fi puţine? Pot să spun doar că selecţia a fost riguroasă, pentru că medicul vede cam 10.000 de pacienţi pe an.

În câteva rânduri de text, te face să vezi cu ochii minţii personajul care i-a intrat pe ușa cabinetului de dermatologie. Și, deși ai fi tentat să crezi că orice autor s-a cam epuizat în 12 volume, află că textele doctorului sunt proaspete, sunt atractive, sunt spumoase. Sunt într-un crescendo asemănător „Boleroului” lui Ravel, pe care nu te mai saturi să îl asculţi (comparaţia nu îmi aparţine – a făcut-o jurnalistul Traian Ulmeanu la lansare).

Autorul are un umor nebun și stăpânește cu măiestrie limba română. Doar el nu râde deloc la tabletele lui – și asta mă fascinează! Nu o face din stăpânire de sine sau din talent actoricesc. Mi se pare că suferă pentru fiecare pacient pe care înfăţișarea nu l-a avantajat și pentru care ofertele destinului nu au fost prea generoase. Viorel Pătrașcu încearcă să educe și să emancipeze o lume întreagă din România reală, cu care nu are nici în clin, nici în mânecă, dar pentru care suferă. Viorel Pătrașcu empatizează teribil cu suferinţa umană.

La finalul cărţii, autorul prezintă o colecţie „spăimoasă” de tatuaje pe care le-a fotografiat la pacienţii săi, gravate prin cele mai ascunse și neașteptate unghere ale corpului uman. De râs sau de plâns? Nici nu știi ce să mai crezi.

Și dacă încă nu v-am convins că merită cu vârf și îndesat citită cartea, ascultaţi doar câteva titluri dintre cele peste 200 de tablete: „Inventar în cer și preot în bermude”, „Moșu^, și cureaua lată”, „Grea viaţa de babă singură”, „Băsescu era băiat de treabă: ţuţbombon”, „Suflet candriu, de fustangiu”, „O mămăiţă precum pâinea lui Dumnezeu”, „Baba și șarpele casei”. Lectură plăcută!