Sarcina ectopică este o afecţiune gravă,
care apare la 1,9% din totalul sarcinilor raportate (1). În România, dar şi în ţările
în curs de dezvoltare, procentul este greu de apreciat din cauza declarării
defectuoase, însă sarcina ectopică este o cauză importantă de morbiditate şi
mortalitate a femeilor de vârstă reproductivă. În acest sens, studiul realizat
în 2010 de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi a Copilului „Prof. dr. Alfred
Rusescu“, privind mortalitatea maternă în România, a relevat sarcina ectopică
drept prima cauză de deces prin hemoragie din primul trimestru de sarcină.
Deşi s-au făcut progrese însemnate privind
mijloacele de diagnostic, strategia şi managementul sarcinii ectopice rămân
controversate, uneori din „necunoaşere“. Se impune, deci, realizarea unor protocoale
individualizate, în fiecare unitate medicală. În România, există un Ghid
privind sarcina ectopică (3), realizat sub egida comună a Societăţii de
Obstetrică şi Ginecologie din România, a Colegiului Medicilor din România şi a
Ministerul Sănătăţii. Realizarea de protocoale în unităţile medicale este însă
redusă.
Orice femeie de vârstă reproductivă, cu
dureri abdominale, sângerare, hipotensiune, necesită un test de sarcină. Dacă
pacienta este gravidă, medicul trebuie sa facă tot posibilul să diagnosticheze
sau să infirme o sarcină ectopică. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic,
ecografie, markeri pentru sarcină (HCG, bHCG, progesteronemie). Există numeroşi
algoritmi pentru diagnosticul sarcinii ectopice, rezultaţi din combinarea
acestor teste. Fiecare clinică trebuie să stabilească algoritmul propriu de
diagnostic, prin combinarea acestor markeri, în funcţie de posibilitatea de
accesare a acestora.
Algoritmul de diagnostic poate include: A.
suspiciunea anamnestică de sarcină ectopică (3); B. examenul clinic; C.
ecografia transvaginală; D. dozarea HCG seric; E. dozarea progesteronului
seric.
Din secvenţele de diagnostic de mai sus, pot
rezulta mai multe tipuri de protocol pentru sarcina ectopică: • A, B, C, D • A,
B, E, D, C • A, B, D, C.
Se observă că ordinea folosirii acestor
metode este diferită. În practică, ecografia şi dozarea bHCG sunt simultane.
Dozarea progesteronului nu are aceeaşi valoare diagnostică precum dozarea HCG şi
ecografia.
Recomandăm atenţie la chiuretajul care nu găseşte
sarcină! Un studiu de cohortă pe un număr mare de cazuri (10.000) a recomandat
strategia optimă (2): examen clinic – ecografie – dozarea cantitativă a HCG. De
asemenea, trebuie acordată o atenţie specială şi sarcinilor oprite în evoluţie.
Deşi aceşti algoritmi par simpli, ei nu se
respectă fie „din necunoaştere“, fie din imposibilitatea de realizare a
acestor investigaţii, care, totuşi, nu sunt costisitoare.
