Nu sunt chiar merele de aur din grădina Împăratului la care – dacă îmi aduc bine aminte – doar Prâslea cel Voinic s-a bucurat de acces autorizat... Fructele alese, frumoase, parfumate, cu picăturile de apă încă nezvântate de pe coajă, cată să fie aici doar nişte „obiecte“ fotografice dintr-un ciclu de natură statică pe care – după modelul picturii – mi l-am propus, renunţând la peisaj ce, probabil, prin uz îndelungat, s-a banalizat ca subiect, imaginile tipărite fiind numite peiorativ, de către cunoscători, „cărţi poştale ilustrate“. Poate că dispreţul exprimat e unul îndreptăţit şi doar lipsa „ochiului de artist“ a celui care apasă grăbit declanşatorul aparatului poartă vina...

   Lămâile, sticla de vin alb, petalele de leandru, aşezate sub tabloul înfăţişând localitatea de pe coasta Amalfitană – unde aceste alte elemente de compoziţie m-au inspirat – cred că se „leagă“ în cea de a doua imagine pe care o propun.

   În sfârşit, ultima fotografie, intitulată „Sărbătoare“, va da liber imaginaţiei hermeneutului să se întrebe dacă o crăciuniţă izolată stingher pe marginea ferestrei, dincolo de care iarna abia căzută priveşte în casă, alături de podoaba de brad şi bolul rece de cristal, prin „minimalismul“ ales al elementelor figurate, justifică titlul. Sau sugerează altceva?