Adina Păun este moașă, educator în sănătate reproductivă. Ea a avut o prezentare săptămâna trecută pe tema „Îngrijirea mamei și a copilului în mediul rural”, în cadrul unei mese rotunde ce a avut loc la Guvernul României, despre asigurarea accesului la servicii medicale pentru gravide și copii, în zonele rurale defavorizate ale țării. 

La finalul mesei rotunde, aceasta mi-a vorbit pe larg despre rolul moașei în informarea femeilor, în comunitățile defavorizate, unde accesul la servicii medicale e mai dificil. Evenimentul (masa rotundă din 26 martie) face parte din cel mai amplu program de combatere a mortalității infantile, derulat de organizația Salvați Copiii România de 14 ani. 

„Practic, [în teritoriu] avem de-a face cu femei care au acces la foarte-foarte puțină informare, care părăsesc școala destul de devreme și care au acces destul de limitat la servicii medicale, mai ales dacă sunt departe de un centru urban. Unde intervine moașa, care este întotdeauna un cadru medical absolvent de nivel de licență? Ea are competență în a educa femeile în privința contracepției, în privința sarcinii, în privința lăuziei. Iar moașa se poate implica – conform legislației europene – și în prevenția de cancer de col uterin și de sân. Ea poate, la nevoie, să se implice în partea de testare, dacă verificăm un pic legislația ș.a.m.d.”, a declarat Adina Păun, moașă, pentru „Viața Medicală”.

Am întrebat-o pe interlocutoarea mea, totuși, ce se poate face pentru femeile acestea din mediul rural. 

„În primul rând, informare. Sunt foarte multe femei care nu își știu drepturile, inclusiv faptul că au, teoretic, acces la aceste servicii medicale gratuite. Sunt multe care nu știu că au acces gratuit la testare Babeș-Papanicolau, de exemplu. Sunt multe care nu știu că au acces la consiliere pentru contracepție gratuită. Și sunt programe – fie ale cabinetelor de planning familial, fie ale DGASPC în teritoriu, care pot să ofere contracepție gratuită, și femeile nu știu că au acces la aceste servicii. Deci, în primul rând, partea de informare. Și evident că mi-ar plăcea ca, la un moment dat, moașele să fie implicate în partea de monitorizare a sarcinii, în contracepție, în lăuzie, în alăptare, în îngrijirea nou-născutului – pentru că avem aceste competențe”, a declarat Adina Păun, moașă, pentru „Viața Medicală”.

Norme neconforme cu legislația europeană

Adina Păun este moașă; consultant în alăptare certificat internațional; și educator pre- și post natal. Lucrează cu mai multe ONG-uri din România. Ea a identificat câteva probleme și spune că există un deficit de moașe. Am întrebat-o cum ar putea Statul român să atragă tinerele către Facultatea de Moașe, pentru că totuși este o profesie frumoasă. Răspunsul nu este deloc unul simplu: 

„E o profesie frumoasă care nu e implementată în România. Deci eu, ca absolventă a facultății de moașe, îmi găsesc foarte greu de lucru fie într-o comunitate, fie într-un spital, fie într-un ambulatoriu, pentru că spitalele spun «Moașele sunt scumpe! Nu avem norme de practică!». Și atunci [managerii] se feresc să le angajeze. Deci noi degeaba chemăm oamenii la facultăți, dacă ele n-au unde să se ducă [să se angajeze] după aceea. Dacă meseria va fi implementată prin ce măsuri am enumerat în prezentarea mea [ar fi bine], adică să fim recunoscuți ca furnizori de servicii de sănătate... Pentru că CNAS-ul spune «Noi vrem să lucrăm cu moașele! Nu putem, legal!». Nu se poate! Nu avem norme de practică. Avem unele care sunt neconforme cu legislația europeană. Și nu în ultimul rând, normativele astea de personal – prin care să fim angajate cu prioritate. Pentru că sunt foarte multe poziții unde sunt angajate asistente medicale de OG (Obstetrică-Ginecologie – n.red.) sau nu, unde moașele au competențe. Și noi suntem meserii diferite: asistenta de OG are rolul ei și e foarte, foarte importantă. Însă moașele au altceva, ele sunt altă specialitate. Și, practic, pentru a atrage studenți, trebuie să avem unde să îi trimtem să se angajeze. Deci primul pas este să implementăm meseria de moașă. 

Trei caravane medicale, dotate cu aparatură medicală, vor ajunge în comunitățile rurale vulnerabile din România, potrivit anunțului făcut de Salvați Copiii România la finalul lunii martie. 

„Salut cu mare, mare entuziasm această caravană, care sunt convinsă că o să ne salveze sănătatea și viețile multor oameni și copii. Însă știm cu toții că aceste caravane trebuie integrate într-un sistem de sănătate mai complex, care trebuie să funcționeze și să preia aceste cazuri după vizitele punctuale”, a punctat Adina Păun.  

Multe tinere abandonează școala după prima menstruație

În prezentarea sa, moașa a detaliat cine este mama tipică din mediul rural defavorizat, creând un fel de „portret” al acesteia. „E chiar un profil diferit de la o zonă la alta, care este foarte mult legat mai degrabă de nivelul de sărăcie, decât de etnie. Această femeie are un nivel de analfabetism variabil. Foarte, foarte multe femei tinere din comunitățile sărace abandonează școala la prima menstruație, pentru că devin un pericol de a rămâne însărcinate. De la 12 la 80 de ani, aceste tinere și femei sunt într-un regim de supraviețuire, datorat lipsei de resurse. Asta înseamnă că conceptul nostru de prevenție – foarte corect, de-altfel – nu există pentru ele.” 

Problemele de sănătate sunt adresate în momentul în care devin acute și [femeile acestea] folosesc sistemele de urgență, adică camerele de urgență și sistemul de ambulanță. Femeile rome au parte de bariere suplimentare de limbă și discriminare. Și în final – am aflat și noi din cercetări și din experiența în teren – proximitatea față de un centru urban este cel mai important element în privința accesului la servicii de educație și de sănătate.

Există mai multe elemente-cheie ale sănătății reproductive, a ținut să puncteze moașa Adina Păun. În ceea ce privește contracepția, unele dintre femeile din comunitățile defavorizate se confruntă cu o lipsă de informații, dar și cu dezinformarea. 

„Sarcina se desfășoară, din păcate, cu monitorizare minimă sau absentă – și din nou, factorul de departajare este accesul la servicii – dacă e vorba de mai mult de 30-40 de kilometri, nimeni nu se duce până la centru. E o mare problemă cu fetele și femeile neasigurate, pentru că în multe județe încă există 3-4 drumuri pe care trebuie până în capitala de județ, la CNAS, ca să devină asigurate. Noi spunem că sunt asigurate de facto, dar de fapt ele trebuie să își confirme sarcina pe banii lor. Și după aia să se ducă la medicul de familie și cu țidula de la medicul de familie să se ducă la CNAS, la județean, ceea ce nu se întâmplă.” 

Pași necesari pentru a implementa meseria de moașă

„Pentru că sunt moașă și pentru că mulțumesc din nou Salvați Copiii, care susține această meserie în România, aș vrea doar să spun doar trei pași de care am avea nevoie pentru a implementa cu adevărat această meserie, și anume: noi, moașele, nu suntem recunoscute ca furnizori de servicii de sănătate în Legea 95, asta înseamnă că noi nu putem să avem un contract direct cu CNAS și asta ne limitează foarte-foarte mult posibilitățile de angajare și de lucru în comunitate; nu avem niște norme de practică independentă ambulatorie spitalicească conforme cu legislația europeană până în acest moment; și nu avem protocoale clare de colaborare cu alte specialități. 

Vreau să precizez foarte clar că moașele vor să lucreze cu celelalte categorii medicale, suntem parte a sistemului de sănătate. Noi nu lucrăm independent, dimpotrivă. Ne dorim să fim parte a sistemului. Evident că avem o nevoie de schimbare în direcția angajării preferențiale a moașelor în secțiile unde prezența noastră este justificată. Și nu în ultimul rând, e nevoie de susținerea primăriilor și a cabinetelor de medici de familie, ca să angajeze moașe în cabinetele de medici de familie sau ca practică independentă în comunitate”, a conchis moașa Adina Păun.