A m prezentat recent membrilor Consiliului Naţional al Audiovizualului date privind efectul alcoolului asupra dezvoltării creierului la copil, adolescent și adult tânăr. Vreme de o oră, am oferit argumente în sprijinul afirmaţiei „consumul de alcool înaintea vârstei de 21 de ani afectează grav dezvoltarea creierului”.
Printre contestatari erau membri ai industriei, dar și unii dintre membrii CNA. O luare de poziţie avusese și ALIAT, un ONG cunoscut pentru munca lor în alcoologie, deopotrivă temerari și singulari. Pentru ALIAT, problema nu era mesajul, ci vârsta. Am eșuat, deși toate dovezile arată că propoziţia de mai sus e adevărată. Când berarii și vinarii au pus pe masă cercetări că malţul face bine maţului și vinul previne demenţa, conversaţia s-a terminat. Când s-a pus problema „moderaţiei”, a „liberului arbitru”, dezbaterea a alunecat în derizoriu.
La câteva săptămâni după, un puști din Brăila, proaspăt întors din Anglia, s-a certat cu un cetăţean pe preţul unei rable, l-a înjunghiat, s-a suit la volan, a plecat pe centură, a lovit doi trecători și-apoi s-a proptit cu mașina în poarta unui magazin de larg consum. Alcoolemia atacatorului era peste limită. Vârsta lui în particular mi-a atras atenţia: 20 de ani. Un bărbat tânăr, de doar 20 de ani, să ajungă să facă atâta prăpăd. Nu, nu alcoolul e de vină. Alcoolul e catalizator al comportamentului.
Cu doar o zi înainte apăruse raportul Parchetului General privind infracţionalitatea în România în perioada 2011–2015. Alcoolul e la loc de cinste. Victimologic, una din trei persoane, la momentul când a fost agresată, consumase alcool. Din aceștia, peste jumătate băuseră cot la cot cu agresorul. Potrivit INS, 80% din băieţii de 13 ani au consumat deja alcool.
Și-atunci de ce ne e teamă de adevăr? Simplu, pentru că preferăm tradiţia ţuicii care topește jumările, a berii care potolește setea și a vinului care dezleagă limba, toate fiind mituri care ne ţin în siajul viitorului. M-am întristat.
Concluziile vi le las vouă.