La fel ca o ființă vie, medicina s-a născut, a crescut și crește și în zilele noastre, prin volumul de informații tot mai mare, cu tot mai multe noutăți. Dacă e sa luăm doar domeniile cardiologiei, diabetologiei și a bolilor renale cronice – domenii foarte importante ca urmare a numărului tot mai mare de astfel de pacienți – doar în ultimii zece ani au apărut trei noi clase de medicamente inovative, pe care îmi propun să le prezint în cele ce urmează. 

Inhibitorii PCSK9 sunt o clasă de medicamente biologice (de fapt, anticorpi monoclonali) care au fost introduși în arsenalul terapeutic pentru prima dată la mijlocul anilor 2010. Aceștia sunt utilizați pentru a reduce drastic colesterolul LDL (LDL-C) atunci când celelalte varianta terapeutice nu sunt suficient de eficace.  PCSK9 este acronimul pentru „proprotein convertase subtilisin/kexin type 9”.

Dezvoltarea acestor inhibitori a fost rezultatul cercetărilor genetice din anii 2000, atunci când oamenii de știință au descoperit că persoanele cu niveluri scăzute de PCSK9 – din cauza unor mutații genetice – aveau un LDL-C semnificativ redus și un risc mai mic de boli cardiovasculare. 

În mod normal, hepatocitele au receptori pentru LDL, receptori care fixează particulele LDL din sângele circulant. Ulterior, hepatocitele vor îngloba în spațiul intracelular moleculele de LDL prinse pe receptor și vor distruge aceste molecule în spațiul intracelular. Astfel scade nivelul plasmatic de LDL. 

Numai că acest PCSK9 din fluxul sangvin intervine în proces și se leagă competitiv cu LDL de receptori și îi distruge, împiedicând astfel scăderea nivelului plasmatic de LDL. Inhibitorii de PCSK9 blochează acțiunea acestei „proprotein convertase subtilisin/kexin type 9”, permițând hepatocitelor să fixeze pe membrană și, ulterior, să distrugă intracelular moleculele LDL, reducând nivelul plasmatic al LDL cu până la 75%. În România s-au aprobat deocamdată doi reprezentați din această clasă terapeutica: Evolocumab și Alirocumab. Preparatele sunt injectabile și se administrează în 1-2 doze/lună subcutanat (1-3).

Inhibitorii cotransportatorului de sodiu-glucoză-2 (SGLT-2i) reprezintă o altă clasă nouă de medicamente. Ei au fost dezvoltați inițial pentru pacienții cu diabet zaharat, doar că observațiile clinice ulterioare au dovedit că scad și mortalitatea cardiacă - atât la pacienții diabetici, cât și la cei non-diabetici. Studiile ulterioare au dovedit că această clasă de medicamente este utilă și în boala cronică renală, încetinind progresia afectării renale și reducând riscul de complicații grave cu până la 58%. Dar pentru a putea beneficia de aceste efecte favorabile, pacienții trebuie să aibă eGFR > 30 ml/min/1,73 mp.

În esență, acești inhibitori blochează proteina SGLT2 din rinichi, responsabilă pentru reabsorbția glucozei, având ca efect creșterea eliminării glucozei prin urină. De aceea pacienții tratați cu inhibitori SGLT2 vor prezenta o glicozurie marcată (de luat aminte la efectuarea sumarului de urină!). Dar, pe lângă acest efect de bază, ei mai au și un important efect asupra gluconeogenezei și cetogenezei. 

Spre deosebire de alte medicamente antihiperglicemiante, inhibitorii SGLT2 cresc gluconeogeneza și cetogeneza. Acest efect aparent contradictoriu se datorează activării sirtuinei 1, care la rândul ei activează PGC-1α și FGF21, contribuind la efectele cardioprotectoare. Principalele medicamente (inhibitori SGLT2) utilizate la noi sunt Empagliflozin și Dapagliflozin (4,5).

Agoniștii receptorilor GLP-1 sunt medicamente revoluționare utilizate în tratamentul diabetului de tip 2 și al obezității, imitând hormonul natural care reglează glicemia și apetitul. Aceștia stimulează eliberarea de insulină din celulele beta-pancreatice, scad secreția de glucagon, încetinesc golirea stomacului și acționează asupra centrilor nervoși din creier responsabili de sațietate, ducând în final la scădere în greutate. 

Prin reducerea obezității, evident că aceste medicamente au efect indirect și asupra reducerii mortalității cardiace  și a celei asociate accidentului vascular cerebral. În România se utilizează Semaglutidă, Liraglutidă, Tirzepatidă și Dulaglutidă. Prin scăderea masei corporale, aceste medicamente sunt printre cele mai solicitate de către pacienți. Doar că pacienții trebuie să știe că e nevoie și de o scădere a aportului alimentar. Cei care nu înțeleg că e nevoie și de modificarea stilului alimentar vor prezenta grețuri și disconfort abdominal recurent (6,7).

BIBLIOGRAFIE selectivă:
1. https://hfsa.org/fda-approves-first-and-only-single-monthly-injection-pcsk9-inhibitor
2. https://www.viata-medicala.ro/inhibitorii-pcsk9-in-managementul-dislipidemiilor-12536
3. https://raportuldegarda.ro/esc25-pacienti-risc-cardiovascular-ating-tinte-ldl-c-inclisiran/ 
4. https://revistamedicalmarket.ro/inhibitorii-sglt2-vin-cu-multiple-beneficii-sunt-si-potentiale-riscuri/
5. https://www.revistagalenus.ro/practica-farmaceutica/inhibitorii-sglt2-in-insuficienta-cardiaca/
6. https://medo.ro/informatii-pacienti/medicamentele-glp-1-revolutia-anti-obezitate-cum-functioneaza-cui-se-adreseaza-ce-riscuri-implica
7. https://raportuldegarda.ro/reducerea-riscului-cardiovascular-pacientii-diabet-zaharat-tip-2-noile-recomandari-acc-administrareainhibitorilor-sglt-2-agonisti-glp-1/