Istoria Medicinei

Mihai Manicatide – un model pentru medicii de astăzi

de Dr. Richard CONSTANTINESCU - ian. 23 2014

„Un cupeu, tras de un cal, cu mers majestos, se strecura zilnic pe străzile Iaşului, fără să se fi distins vizibil dacă ducea pe cineva. Totuşi, din când în când, puteai vedea o umbră care se mişca discret, pentru ca, uitându-se pe o listă, să facă un semn, după care vehicolul se oprea. Staţionarea se făcea mai rar în faţa unor acareturi şi mai des la casele care stăteau într-o rână, cu intrări strâmte, care duceau, pe scări scârţâinde, la etaje mizere. Faptele se petreceau în 1909, pentru ca mai târziu, să fi fost prin 1911–1912, să apară tot un cupeu negru, însă de data aceasta automobilul, care părea că merge singur pe aceleaşi străzi bolnăvicioase ale Iaşului de odinioară. Dar nu… puteai observa că puţin mai sus de volanul maşinii, se mişca o pălărie neagră, cu borurile drepte, care conducea prudent vehicolul… Un claxonat scurt, cu timbru de bas, atrăgea atenţia asupra aceleiaşi siluiete, pe înserate, pe strada Romană… Era profesorul dr. Mihai Manicatide. Se întorcea de la numeroasele sale vizite medicale pe care le făcea cu o energie nestăvilită, după consultaţiile gratuite, Mihai Manicatide participând la autopsie (primul din stânga)

Mihai Manicatide participând la autopsie (primul din stânga)

zilnice, la serviciul de primire a bolilor de copii de la Spitalul «Sf. Spiridon» sau «Izolarea»“ (Gh. Năstase, „Amintiri despre Mihai Manicatide“, Societatea de Istoria Medicinei, 27 iun. 1972, USSM Iaşi).

Mic la stat, dar cu suflet şi pricepere mare, Mihai Manicatide (1867–1954) reprezintă o bornă în medicina şi pediatria românească. Şi-a format încă din tinereţe o privire complexă asupra câmpului medicinii, lucrând alături de Victor Babeş (1854–1926) la Bucureşti şi de pediatrii Jacques-Joseph Grancher (1843–1907), Victor Henri Hutinel (1849–1933), Antoine Bernard-Jean Marfan (1858–1942) în Paris, Johann Otto Leonhard Heubner (1843–1926) ori Adalbert Czerny (1863–1941) în Germania.

Fotografiile îl prezintă în tinereţea sa, în Germania, participând la examinarea unui pacient, alături de colegi (privirea îi este îndreptată către bolnav şi nu spre fotograf) şi efectuând o autopsie unui cadavru. Portretul, pe care se află semnătura sa, făcut într-un studio fotografic, surprinde chipul luminos şi ochii vii, care au privit mii de copii cărora le-a adus alinarea.

Calităţile sale şi experienţa occidentală i-au îngăduit să producă schimbarea de care era nevoie în clinica infantilă. Presa relata fiecare mişcare a sa: publicistică, socială, antreprenorială sau medicală. Scria pentru „Viaţa Românească“, susţinea conferinţele, avea contact direct cu pacienţii, în mediul lor, frecventa congresele ştiinţifice internaţionale şi propunea subiecte noi de cercetare. A fost distins cu Mihai Manicatide într-o clinică berlineză (al treilea din stânga)

Mihai Manicatide într-o clinică berlineză (al treilea din stânga)

premiul Academiei Române pentru studiile întreprinse în domeniul bolilor infecţioase, iar forurile ştiinţifice internaţionale l-au elogiat pe măsură. Prin demersurile sale, a susţinut necesitatea construirii unei noi clădiri pentru clinica infantilă din Iaşi, care să cuprindă „pe lângă un pavilion mai mare pentru boalele comune, pavilioane mai mici, separate pentru fiecare din boalele contagioase mai frecvente: scarlatina, difteria, morbilli“ Prof. Manicatide într-un grup la Berlin (în primul rând, stânga)

Prof. Manicatide într-un grup la Berlin (în primul rând, stânga)

(Anuarul Universităţii din Iaşi, 1907–1908, p. 179). Din anul 1920 s-a transferat la Bucureşti, unde şi-a continuat activitatea, cu acelaşi elan.

Pentru opera sa educativă, ştiinţifică şi socială, istoria medicinii româneşti îl situează printre creatori, iar pentru bunătatea şi dăruirea sa întru îngrijirea şi salvarea vieţii atâtor copii, medicii acestei ţări trebuie să-l aibă ca model.

120 de ani de la nașterea chirurgului Constantin Andreoiu

Academicianul Octavian Fodor: 110 ani de la naștere

In memoriam… dr. Alexandru Trifan (15.11.1932 - 10.09.2021)

Profesorul Sandu Bologa la 95 de ani

Zece medici americani care au scris istorie

Ștefan Minovici și centenarul învăţământului farmaceutic la București

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

Tipărit + digital – 249 de lei
Digital – 169 lei

Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Mihai Manicatide – un model pentru medicii de astăzi

Din aceeași categorie