Mentoratul modern se confruntă cu câteva provocări care țin atât de diferențele între generații, cât și de alte aspecte. Există însă practici care vin în sprijinul mentorilor de astăzi.
Diferențele dintre generații nu au fost niciodată mai provocatoare decât sunt acum. Literatura de specialitate arată câteva zone frecvente de conflict: autonomia rezidenților vs autoritatea seniorilor, practica manuală vs tehnologia digitală, ritmul lent al formării tradiționale vs așteptarea unui feedback rapid. Studiile au identificat principalele provocări ale mentoratului modern în medicină. Generațiile mentorilor s-au construit pe ideea eficienței maxime a timpului și resurselor, pe munca până la epuizare. În aceste condiții, asumarea unui rol de mentor devine dificilă și greu de integrat în programul zilnic. Interacțiunea cu discipolul necesită nu doar timp, ci și răbdare, ceea ce este complicat în contextul actual. Diferențele de valori între generații joacă și ele un rol. Dacă seniorii au fost crescuți în spiritul sacrificiului total pentru carieră, medicii rezidenți își doresc mai mult echilibru între viață și profesie și o altfel de relaționare. Satisfacția profesională este măsurată după alte standarde decât cele ale seniorilor.
În cultura medicală clasică de la noi, ierarhia și poziția socială sunt definitorii în relațiile de mentorat. În Suedia și în alte țări nordice acest lucru a fost eliminat, ceea ce a dus la creșterea calității educației tinerelor generații. La noi, structura ierarhică rămâne o barieră: rezidenții nu pot avea o comunicare deschisă și un feedback real cu seniorii. În plus, suprasolicitarea din sistemul medical duce la burnout, iar una dintre caracteristicile acestuia este scăderea compasiunii. Când compasiunea lipsește, relațiile se deteriorează, iar cuvintele pot răni mai ușor.
Un review sistematic recent sugerează că mentoratul funcționează cel mai bine atunci când există întâlniri regulate, obiective clare și evaluări reciproce. În unele spitale europene s-a implementat mentoratul de grup: un senior lucrează cu mai mulți rezidenți în sesiuni dedicate, reducând presiunea legată de timp. Alte inițiative vizează mentoratul inversat – rezidenții îi familiarizează pe seniori cu aplicații digitale și protocoale noi, iar seniorii le transmit experiența clinică. În România, adaptarea unor astfel de modele ar putea reduce tensiunile și ar întări comunitatea profesională.
Mentoratul medical nu se reduce la supervizare. Procesul este mult mai amplu. Rezidentul se formează alături de senior nu doar ca profesionist medical, ci și ca om. Este un proces prin care se transmit cunoștințe, abilități clinice, dar mai ales valori profesionale. O meta-analiză recentă arată că rezidenții care au parte de un mentor dedicat își dezvoltă mai rapid competențele și își păstrează motivația pe termen lung. În multe sisteme occidentale există programe structurate de mentorat. În România, relația rămâne adesea informală, depinzând de disponibilitatea și cultura fiecărui spital sau a fiecărei secții în parte. Depinde dacă „pici” pe doctorul potrivit sau, cu alte cuvinte, cum ți-a fi norocul, cam asta e „politica de mentorat” percepută de rezidenți.
Între senior și rezident trebuie construită o punte, la care ambii să contribuie. La unul dintre workshopurile mele, un rezident era revoltat pentru că la raportul de gardă nu toți rezidenții aveau scaun și a făcut un mare scandal pe această temă. Lumea nu e perfectă nici dintr-o parte, nici din cealaltă, iar înțelepciunea ar trebui să unească cele două perspective. Responsabilitatea mai mare, din punctul meu de vedere, revine totuși seniorilor, care, la rândul lor, au fost rezidenți și care, ajunși la maturitate, trebuie să își asume rolul de mentor. Până la urmă, nu există nimic mai valoros decât urma pe care o lași în sufletul unui tânăr.
Mentoratul medical nu înseamnă doar transfer de tehnici, ci și de valori. Este locul unde tradiția și inovația se întâlnesc. Generațiile care se succed în spitale nu trebuie să se privească cu suspiciune, ci cu încrederea că fiecare completează ceea ce lipsește celuilalt. Întrebarea rămâne: vom lăsa rezidenții să învețe singuri profesia de medic care presupune mai mult decât actul medical, cu riscul de a repeta greșelile trecutului, sau vom construi împreună o punte solidă între experiență și noutate? Răspunsul depinde de fiecare dintre noi.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16954490/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20433727/
https://www.researchgate.net/publication/6836601_Mentoring_in_Academic_Medicine_A_Systematic_Review
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
.png)
