„Confesiuni în alb“ (Ed. Top Form, Bucureşti, 2003) este o autobiografie. Autor: dl dr. Victor Lotreanu, imunolog cunoscut, medic primar în specialitatea Laborator clinic, doctor în ştiinţe medicale (1970), fost cercetător ştiinţific şi cadru universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti. A scris cărţi de specialitate, îndeosebi cu valenţe didactice, lucrări beletristice, precum şi scrierea mai sus citată, aparţinând speciei literaturii confesive. Asemănătoare acesteia ar putea fi: „Cu Gândul la Hipocrat“ (1987), „Amintiri pe drumul întoarcerii“ (1995) şi „Gânduri la persoana întâi“ (2002). „Alb“, determinantul din titlu, face trimitere la ţinuta de lucru a studenţilor medicinişti şi a medicului, în general. Acad. Eugen Simion remarcă deosebiri minime între memorii şi autobiografii, în sensul că în ultimele se distinge „o mai mare concentrare asupra subiectului narator“ – care, oricât şi-ar declara distanţa faţă de evenimentele relatate, eventual obiectivitatea, se află în centrul naraţiunii. Autobiografia este „o naraţiune lineară, coerentă, cu un scenariu previzibil“. Şi pentru a încheia citarea din prima lucrare apărută a criticului asupra literaturii subiective1 – o referire la opinia autorului celebrelor „Antimémoires“: „Cum zice Malraux şi cum cred, în fond, mai toţi cei care îşi scriu biografia: o autobiografie trebuie să sugereze o viaţă exemplară sau să arate cum o viaţă se transformă într-un destin“. Evadat în 1940 din lagărul de la Sens pentru a intra în organizaţiile de rezistenţă antigermane, colonelul Berger, alias André Malraux, împreună cu viitorul capelan din Vercors, îl întreabă pe acesta ce anume l-a învăţat despre oameni faptul de a le primi confesiunea? „– Vous savez, la confession n’apprend rien parce que dès que l’on confesse, on est un autre, il y a la Grâce. Et pourtant… D’abord, les gens sont beaucoup plus malheureux qu’on ne croit…“. După care duhovnicul adaugă: „Et puis, le fond de tout, c’est qu’il n’y a pas de grandes personnes…“. „Il est mort aux Glières“ – adaugă abrupt Malraux – pe un platou montan unde machisarzii, printre care acesta se prenumera, se opuneau nemţilor. În faţa morţii, nu neapărat a celei care poate fi consecinţa curajului într-o împrejurare istorică, a morţii, întotdeauna mai puternică decât omul, a întrebării metafizice asupra misterului existenţei şi al ineluctabilei extincţii: „que m’importe ce que n’importe qu’à moi?“. Cu alte cuvinte, pe cine ar putea interesa ceea ce mă priveşte numai pe mine? Şi, cu toate acestea, numărul celor dispuşi a-şi povesti viaţa nu încetează să crească, la fel ca şi acela al amatorilor unor astfel de mărturisiri. Până la urmă, folosind haina de împrumut a memoriilor, André Malraux însuşi dă curs relatării zbuciumatei sale vieţi2. (...)
