Crucea Elisabeta a fost instituită de regele Carol I, prin decret,
în octombrie 1878, pentru a-i recompensa pe cei care se distingeau în serviciul
medical al armatei. A fost acordată femeilor care au contribuit la organizarea
sistemului medical sau au lucrat ca asistente voluntare în timpul Războiului de
Independență (1877–1878). Se cunosc și cazuri de călugări care au primit
această decorație, acordată și pentru donații oferite serviciului medical al
armatei, inclusiv unor doamne din Germania și Transilvania (pe atunci parte a
Imperiului Austro-Ungar).
Crucea Elisabeta avea un statut special, ea fiind conferită
personal de regina Elisabeta, și nu de suveran. Medalia avea o singură clasă,
în forma unei cruci bizantine din bronz placate cu aur, de aproximativ 43 x
37,5 mm. Aversul are în centru un medalion cu monograma încoronată a reginei
Elisabeta (1843–1916). Reversul medalionului conține anii războiului (1877 și
1878) și în jur textul „Alinare și mângâiere“. Panglica este din moir albastru
deschis cu lățimea de 31 mm (panglica normală) sau 35–36 mm (funda), cu margini
aurii late de aproximativ 4 mm. Atât civilii, cât și militarii purtau crucea pe
partea stângă a pieptului. Se pare că toate crucile au fost produse în
atelierul bijutierului bucureștean Joseph Resch.
În timpul războiului, regina s-a implicat foarte activ în
îngrijirea bolnavilor, organizând și un spital de campanie în curtea palatului
Cotroceni. Elisabeta aștepta personal în gară trenurile cu răniți și participa
la operații. Exemplul suveranei va fi urmat de multe doamne din înalta
societate. Eforturile reginei în domeniul medical continuă și după război,
printre altele ea fondând în 1893 o societate care oferea tratament și
medicamente gratuite săracilor.
