Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Importanța ecografiei de șold în ortopedia pediatrică

Viața Medicală
Florentina Ionescu vineri, 31 iulie 2020

Dr. Valentina Contanu povestește despre importanţa ecografiei de șold efectuată în cazul copiilor. Deși încă este contestată, această investigaţie poate depista mai multe afecţiuni din sfera ortopedică ce pot fi tratate cu succes dacă sunt diagnosticate la timp.

Valentina Contanu
Dr. Valentina Contanu a devenit medic specialist ortopedie pediatrică în 2008, iar ulterior a obţinut și o competenţă în ecografia de șold, la Stolzalpe, Austria, la clinica prof. dr. Reinhard Graf, cel care i-a fost și mentor. Perioada petrecută în Austria a fost decisivă în cariera sa. În prezent, lucrează la un centru de reabilitare ortopedică și neurologică din București.

Cât de important este diagnosticul precoce în recuperarea pacientului pediatric?

Este esenţial. Odată ce depistăm din timp orice patologie, perioada de recuperare, de refacere este întotdeauna mai scurtă și rezultatele sunt evidente. Cu cât tărăgănăm acest lucru sau cu cât nu se respectă schema de tratament ori aceasta se întârzie, bineînţeles că rezultatele apar mult mai târziu și sunt mult mai slabe. Diagnosticul precoce și tratamentul aplicat precoce sunt esenţiale. Copilul este în creștere și trebuie să fim în tandem cu acesta.

Care sunt provocările tratamentului afecţiunilor ortopedice la copii?

Prima provocare ar fi să tratezi copilul și să interacţionezi cu familia. Trebuie să înţelegi statutul familiei, mediul social, cultura. Este un complex de factori care te provoacă să adaptezi tratamentul fiecărui copil în funcţie de ceea ce poate să îi ofere fiecare familie. O altă provocare este patologia. Sunt destule afecţiuni cărora – odată ce le-ai prins evoluţia – le poţi aplica un tratament foarte eficient. Și aceasta e o provocare – faptul că te forţează patologia să aplici niște tratamente personalizate, plecând de la cele de bază.

Când și de ce ar trebui ca toţi copiii să facă o ecografie de șold?

La naștere, mulţi copii au displazie de șold. Aceasta poate fi o formă ușoară – din cauza poziţiei intrauterine – sau poate fi o formă severă, care ulterior duce la luxaţia de șold. Dacă nu depistăm din timp formele severe, copilul va ajunge la intervenţia chirurgicală. Practic, ecografia de șold este o manevră simplă: în două minute depistăm dezvoltarea șoldului și evităm o intervenţie chirurgicală ulterioară. De cele mai multe ori, intervenţia chirurgicală are urmări pe termen lung, pe toată viaţa. Odată operat șoldul, va fi nevoie de ani de zile de recuperare și, uneori, la vârsta adultă, de proteză de șold. Deci, practic, printr-o ecografie care durează două minute evităm un chin de o viaţă.

De la ce vârstă se poate efectua această ecografie?

Din prima zi de viaţă, recomandat ar fi în primele două-trei săptămâni, maximum patru săptămâni.

Debutul investigaţiei în România

V-aţi format în ecografia de șold în Austria. Acolo investigaţia se realizează de rutină?

Da, în ţările germanice este de rutină. În 2006 am făcut cursul, iar în 2008 am început să practic, după ce am terminat rezidenţiatul. Deci atunci a fost și debutul ecografiei (de șold la bebeluși) la noi în ţară. A durat ceva... Aș putea să spun că după cinci-șase, chiar opt ani a devenit ceva universal și pentru noi. Dar și acum este contestată, din păcate.

De ce?

Este greu de comentat, este vorba de mentalitatea umană, aici intervine factorul uman. Să ne punem contra, deși nu-i cunoaștem rostul... De ce să ne punem contra, când ecografia poate să ajute? Din păcate, sunt medici de familie sau pediatri care contraindică ecografia de șold: „Lasă, n-o face, că sigur [copilul] nu are nimic!”. Eu nu aș putea să spun asta, chiar dacă sunt ortoped pediatru. Pentru că m-am confruntat cu situaţii în care, clinic, copilul părea să nu aibă nimic. Și am avut surprize, să tragem apoi ponoasele și pacientului să îi fie mult mai greu, pentru că am neglijat. Apoi a fost clar că trebuie să respectăm acest protocol.

Înseamnă că medicul de familie are un rol important în informarea părinţilor...

Foarte important! De multe ori, copiii primesc indicaţia de ecografie de șold din maternitate, pe biletul de externare. Am observat că majoritatea maternităţilor au început să o facă, fiind o recomandare curentă, și se lovesc de prima barieră, ca să zic așa: medicul de familie sau medicul pediatru. Mulţi dintre ei recomandă și susţin ecografia de șold, dar sunt destui care opresc pacientul din a face această investigaţie. Poate ar trebui să îi întrebăm de ce.

Ce lucruri importante aţi învăţat și aţi adus din Austria și Germania?

Am adus în special tehnici de tratament de corecţie, pe displazia de șold, pe deformări ale piciorușelor. Am fost și în Spania și acolo am învăţat cum se tratează anumite malformaţii, cum este varus equin congenital. Tehnicile pe care le-am învăţat sunt noninvazive, sunt tehnici ortopedice de tratament cu orteze, pe termen lung, cu imobilizări gipsate, care să dea rezultate suficient de bune cât să nu mai fie nevoie de intervenţie chirurgicală. Și pe lângă acestea, am învăţat și tehnici chirurgicale care dau rezultate mult mai bune.

Care sunt cele mai importante beneficii ale ecografiei de șold la pacientul pediatric?

Ea reduce major perioada de recuperare a copilului, faţă de o intervenţie chirurgicală. Rezultatele sunt 100% certe, dacă tratamentul se aplică în primele două luni, maximum trei luni. Majoritatea luxaţiilor de șold care ajung la intervenţie chirurgicală, ulterior, la vârsta adultă, vor determina intervenţii chirurgicale pentru
protezarea șoldului. Deci lanţul de neplăceri și de disconfort, practic, se reduce prin efectuarea acestei ecografii de șold.

Veriga slabă: cooperare interdisciplinară deficitară

Care ar fi problemele pe care le-aţi întâmpinat de-a lungul anilor, în domeniul dv. de activitate?

Ortopedul pediatru ar trebui să fie cel care urmărește evoluţia unui șold, iar ecografia de șold trebuie să-i aparţină acestuia, adică să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Fiecare specialitate își cunoaște bucătăria ei internă. Ortopedul pediatru întotdeauna va ști mai mult decât un medic dintr-o altă specialitate, pentru că operează luxaţii de șold, tratează ortopedic, imobilizează în gips, pune orteze, urmărește evoluţia. Deci ortopedul are 100% cunoștinţe despre ce se întâmplă acolo, pe o imagine ecografică. Medicii din celelalte specialităţi văd doar imaginea ecografică și atât. Și atunci se creează o mare prăpastie. Consider că asta este o problemă. O altă problemă ar fi co­operarea deficitară între specialităţi.

Ce specialiști ar trebui să facă parte din echipa multidisciplinară, alături de ortopedul pediatru?

Un copil care are o problemă ortopedică va mai aduna și alte probleme, cu siguranţă. De regulă, printre specialităţile pe care ar trebui să le avem în echipa multidisciplinară ar fi neurologia pediatrică. De asemenea, partea de imagistică este foarte importantă și aici este o mare verigă slabă, pentru că ortopedul și medicul de imagistică medicală ar trebui să fie în aceeași echipă. Sunt investigaţii RMN, CT sau de radiologie care ar aduce un suport în susţinerea unui diagnostic pentru medicul ortoped, dar nu există o legătură, din păcate.

O altă specialitate necesară ar fi partea de recuperare. Ortopedia fără recuperare este ca un om cu o singură mână și cu un picior. Nu se poate manifesta, nu se poate definitiva. Mare parte dintre copiii cu probleme ortopedice sau neuromotorii ajung la recuperare în proporţie de 80%, poate 90%. Doar 10% ajung la intervenţii chirurgicale. Dacă nu există o abordare multidisciplinară, dacă nu există protocoale bine stabilite pe care să le cunoască și ortopedul, și kinetoterapeutul, și medicul imagist, atunci se creează un vârtej în care pacientul se învârte și ajunge, după ani de zile, cu aceeași afecţiune, agravată, și este nelămurit, și nu știe ce are de făcut.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.