Dr. Claudia Malancea este medic specialist ATI, medic-şef la Secţia Anestezie Terapie Intensivă în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoșani. Este absolventă a Facultăţii de Medicină Generală din cadrul UMF „Grigore T. Popa” din Iași, promoţia 2011. În noiembrie 2021 a obţinut atestatul în Managementul Serviciilor de Sănătate. A participat la un schimb de experienţă în anii 2016 și 2017 în SUA, la KU Medical Center din cadrul University of Kansas.

Cum aţi descrie experienţa de la Palatul Cotroceni, din 1 Decembrie?

A fost una deosebit de frumoasă. M-am simţit mândră că am ales meseria pe care o practic. A fost o confirmare a aprecierii efortului depus de întregul colectiv al secţiei. Spitalul Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoșani, deși este singurul spital din judeţ cu linie de gardă ATI, a manageriat și pacienţi care au fost transferaţi din alte judeţe.

Ce provocări a adus pandemia în secţia pe care o conduceţi?

Provocările au fost multiple. A implicat mult stres profesional, indus de riscul de îmbolnăvire și de deces, având colegi care au devenit pacienţi; apariţia sindromului de burnout din cauza volumului de muncă și efortului fizic suplimentar. Secţia ATI a devenit supraaglomerată, fapt ce a condus la risc epidemiologic suplimentar. A fost necesară identificarea de resurse financiare, materiale și umane suplimentare. Am fost nevoiţi să ne adaptăm ca tehnologie și infrastructură faţă de nevoile nou identificate ale pacienţilor cu COVID-19, să fim flexibili în transformarea spaţiilor în zone speciale și circuite pentru aceștia.

Adaptarea la neprevăzut

De cât timp sunteţi șeful secţiei ATI? Cum aţi descrie activitatea dv. în cadrul acesteia?

Ocup această funcţie de la începutul anului 2021. Nu pot să afirm că am o vastă experienţă în spate din acest punct de vedere, dar am determinarea necesară pentru a conduce secţia spre o evoluţie ascendentă și poate, la un moment dat, comparabilă cu secţiile ATI din cadrul unor spitale de renume. Acest an mi-a arătat cât de complexă este munca unui șef de secţie, câtă varietate și capacitate de adaptare la neprevăzut impune, având în vedere că a trebuit să supraveghez și colegi medici rezidenţi, fapt ce mi-a ocupat și o parte din timpul liber, și [să mă ocup și de] coordonarea colegilor medici pe puncte de lucru, toate acestea dublând efortul fizic și psihic. Dar, cu ajutorul tuturor colegilor, am reușit să depășesc momentele de epuizare.

Cât de mult s-a schimbat activitatea dv. și a colegilor de la debutul pandemiei?

A implicat modificări majore în rutina zilnică a personalului și adaptare în dinamică pe baza datelor și a studiilor internaţionale. Au fost elaborate noi protocoale de tratament (medicamentos, de oxigenoterapie, ventilaţie invazivă și non-invazivă), acestea fiind într-o continuă schimbare pe măsura acumulării de noi informaţii asupra patologiei și a modului de răspuns la tratamentul iniţial. Presiunea a crescut considerabil din cauza dublării capacităţii secţiei, a creșterii ratei pacienţilor foarte gravi, iar toate acestea au fost manageriate de un personal
subnormat.

Consum psihic și intelectual

Cum reușiţi să treceţi peste pierderea unui număr mare de pacienţi din cauza COVID-19?

Având în vedere că legea actuală prevede o singură vizită de la un singur membru al familiei, noi rămânem legătura dintre pacienţi și familiile acestora. Comunicarea telefonică cu aparţinătorii determină un consum psihic și intelectual suplimentar. Pierderea unui număr atât de mare de pacienţi într-o perioadă atât de scurtă nu este ușor de digerat. Ne marchează psihic pe fiecare dintre noi. Fiecare pacient este persoana dragă a cuiva.

Ce le-aţi spune românilor care, în pandemie, au picat în capcana știrilor false și care cred că medicii vor să le facă rău?

Le-aș spune că îmi pare rău pentru că au ales să le creadă. Observ o tendinţă de negare a unora a tot ceea ce înseamnă specialist în domeniu și o tendinţă de încredere în diverse „voci” promovate în mod greșit, din dorinţa de audienţă și spectacol. Din păcate, trebuie să conștientizăm că aceste știri false s-au plătit la nivel naţional în vieţi omenești. Îmi pare rău că există păreri care induc ideea că un medic ar dori să le facă rău.

Cum arată o zi din viaţa dv. ca șef secţie ATI la „Mavromati”?

„Viaţa” într-o zi în spital începe de acasă, când la ora 07:00 încep coordonarea asistentelor împreună cu asistenta-șefă, prin telefon. În momentul în care ajung la spital, începe raportul de gardă care, în această perioadă, s-a dublat sau chiar triplat ca durată. Totodată, trebuie să am în vedere și începerea activităţii la blocul operator (care a fost înjumătăţită din cauza extinderii secţiei ATI în jumătate de bloc operator), prin coordonarea foarte atentă a colegilor, pentru a nu omite date importante prezentate în timpul raportului de gardă. Ulterior, îmi exercit funcţia de medic în punctul de lucru din ziua respectivă, însă în orice moment pot apărea probleme ce necesită soluţionare ca șef de secţie, fapt ce îmi dublează atribuţiile zilnice.

Personal agresat fizic și verbal

Aţi avut pacienţi care refuzau masca de oxigen?

Au existat și asemenea cazuri, cu pacienţi care inclusiv au agresat fizic și verbal personalul din cadrul secţiei, fie din motive de anxietate sau în momente de delir cauzate de hipoxie, psihoze sau de lipsa încrederii în beneficiul oxigenoterapiei. În aceste situaţii, cu un limbaj calm și pe înţelesul lor, după explicarea în amănunt a beneficiilor terapeutice, cei mai mulţi au acceptat terapia.

În ce mituri credeau bolnavii COVID-19 internaţi la ATI?

În general, pacienţii admiși în secţia ATI sunt în stare gravă, unii dintre ei trecând prin alte secţii precursoare. Odată ajunși la noi, nu mai cred în miturile vehiculate, după ce observă suferinţa din jur. Majoritatea regretă că nu s-au vaccinat atunci când au avut posibilitatea.

Aliaţii contracarării știrilor false

Care este „arma” cea mai bună pentru a combate pandemia?

Cea mai bună „armă” rămâne prevenţia. În cazul nefericit în care se întâmplă să ne îmbolnăvim, trebuie să recunoaștem semnele de boală și să ne prezentăm precoce la medic pentru investigaţiile necesare, pentru a fi iniţiată o conduită terapeutică adaptată fiecărui caz.

Dar „arma” care ar putea combate „epidemia” de știri false?

„Armele” necesare pentru combaterea „epidemiei” de știri false sunt: capacitatea de interpretare a informaţiilor din presă sau din alte surse, promovarea datelor bazate pe dovezi elaborate în articole publicate în reviste medicale de prestigiu și observarea mai atentă a evoluţiei pandemiei în ţările occidentale, deoarece constatăm o întârziere în apariţia valurilor pandemice cu una-două luni în ţara noastră. Din acest fapt, putem extrage informaţii pentru aplicarea unor măsuri de prevenţie precoce. Combaterea știrilor false stă și în conduita etică a
informaţiilor oferite de mass-media.