Anul trecut a apărut lucrarea în două volume File din istoria medicinei românești, coordonată de Secţia de Știinţe Medicale a Academiei Române, prin academicienii Victor Voicu și Irinel Popescu, și realizată prin contribuţia unui număr important de autori.

Evenimentul se încadrează într-o iniţiativă mai amplă a Academiei, concretizată prin colecţia „Civilizaţia Românească”, dedicată Centenarului Marii Uniri, și coordonată de academicianul Victor Spinei, din care au apărut până în prezent 31 de volume (volumele 29 și 30 fiind alocate medicinei).

Primul volum, „Istoria generală” se ocupă cu dezvoltarea medicinei în România, de la primele menţiuni de practică, și până la nașterea medicinei moderne, fondată pe principiile, cunoștinţele și metodele medicinei occidentalele, asimilate și implementate de medici – atât străini naturalizaţi (Carol Davila), cât și români instruiţi în Occident –, precedate de câteva iniţiative meritorii ale unor boieri locali, reunite ulterior în Eforia Spitalelor Civile.

Este subliniată importanţa deosebită a constituirii și dezvoltării învăţământului superior medical, care a contribuit în cea mai mare măsură la aprecierea pozitivă internaţională a medicinei
românești actuale.

Cel de al doilea volum este intitulat „Istoria disciplinelor fundamentale și a specialităţilor medicale”. Începe cu istoricul anatomiei și antropologiei, și se încheie cu cel al chirurgiei oncologice.

Un capitol este dedicat infecţiei cu SARS-CoV-2 și consecinţelor acesteia asupra evoluţiei medicinei în viitor. Un altul prezintă consideraţii asupra viitorului medicinei, care se estimează că va fi supus progreselor, dar și rigorilor impuse de evoluţia tehnologică.

De-a lungul întregii lucrări a fost ilustrată una dintre realităţile perpetue ale medicinei românești, și anume aceea că dezvoltarea ei în ansamblu, și cu precădere a disciplinelor medicale, s-a făcut prin eforturile permanente de a ţine pasul cu progresele medicinei occidentale, „purtând însă mereu povara vremii, a slăbiciunii economice a ţării, a deficienţelor organizatorice și a rivalităţilor”.

Autorii-coordonatori admit că lucrarea are o serie de limite, inerente, cred, unui astfel de demers și că ea nu reprezintă o istorie exhaustivă a medicinei în România. Acesta este de altfel și motivul pentru care a fost intitulată „File din Istoria medicinei românești”.

Totuși, după parcurgerea fie și rapidă a lucrării, constatăm că reprezintă un progres notabil, atât prin volumul de informaţii, cât și prin actualitatea acestora, faţă de ultimele realizări anterioare, meritorii, în acest domeniu.

Prin conţinutul său, prin calitatea realizării grafice și preţul accesibil, lucrarea reprezintă o atracţie pentru medicii bibliofili, indiferent de vârstă și nivel profesional, ea neputând lipsi, cred, cel puţin din bibliotecile institutelor de învăţământ superior medical, dar și ale spitalelor judeţene și municipale.