Hărţuirea unei persoane la locul de muncă – mobbing – poate fi stopată cu puţin curaj din partea fiecăruia dintre noi care asistă la astfel de scene.
Prin 1994, în ultimul an de Medicină, făceam stagiul de urologie la Spitalul Fundeni. Trebuia să fim cu toţii la raportul de gardă la ora 7:00, fără șansa de a întârzia. Era iarnă și era greu, dar acceptam și cumva chiar apreciam disciplina. O întâmplare mi-a rămas în memorie. Profesorul Proca, cel care dirija ostilităţile cu mână de fier, se întoarce către o tablă și scrie pe ea cu litere mari de tipar „AVEM GREFE”. Apoi invită publicul să își dea cu părerea despre ceea ce tocmai a scris. Neînţelegând unde vrea profesorul să bată, nimeni nu a îndrăznit. A urmat un discurs a cărui esenţă era că nu te aștepţi de la o vânzătoare din piaţă să scrie corect: GREPFRUT. Apoi a tăiat magistral cuvântul „grefe”, înlocuindu-l cu cel care, evident, era corect. Tot nu era clar ce vrea să zică.
A luat creta și a scris pe tablă MALEZĂ. Tot neclar. După care a ridicat în picioare un tânăr rezident și a început o tiradă de ironii despre cum să nu se mai scrie maleză în foile de observaţie și că mai indicat ar fi să se scrie termenul de MALAISE, așa cum îl scriu nepoţii lui Shakespeare. L-a scris și pe acesta pe tablă, că altfel nu-l reţineam. Cum probabil că lipsisem la semiologie când s-a predat maleza, m-am bucurat că am mai aflat ceva. Însă starea de jenă, atât a sărmanului rezident, cât și a unei părţi a publicului m-a bântuit bunișor până în zilele noastre.
Chiar dacă am înţeles demersul pedagogic, acela de a corecta o eroare care poate că nu onora un discipol al lui Hipocrate, pe cel de umilire a colegului mai tânăr nu l-am înţeles. Nu am înţeles de ce a fost nevoie să fie umilit în faţa a cel puţin o sută de persoane, și asta într-un subiect trivial. Dacă ar fi făcut o greșeală care să fi dus la moartea cuiva, poate că aș mai fi înţeles, dar nici în acel caz nu era pe deplin justificat.
Dacă ar fi fost rezidentul favorit al profesorului, ar fi procedat la fel? Cu ce ar fi fost mai bun rezidentul după această sesiune de umilire? Ce ar fi trebuit să facă pe viitor? Am informaţii limitate despre domnul profesor. Știu că era respectat și că a scris sau a ajutat la scrierea câtorva populare tratate de chirurgie ale vremii, dar nu numai. Iar rândurile mele probabil că au și ele menirea de a scandaliza, poate, pe cineva.
Cu toate acestea, nu pot să nu mă gândesc la nefericitul medic și la faptul că o astfel de execuţie publică în zilele noastre ar fi etichetată drept mobbing. Dacă mai vedem exemple de mobbing la locul nostru de muncă, să știm că astfel de situaţii își au originea în cei care puteau cândva face orice fără să dea socoteală la rândul lor nimănui. Și că acum am putea să intervenim și să oprim astfel de situaţii. Pentru că dacă nu o facem, mâine va veni rândul nostru și al copiilor noștri. Lupta împotriva unor astfel de obiceiuri ușor tribale chiar funcţionează. Trebuie doar puţin curaj și multă demnitate. Și nu veţi mai fi bântuiţi de maleză 30 de ani precum în cazul meu.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe