Recomandările în ceea ce privește primovaccinarea împotriva gripei la copiii cu vârsta mai mică de 8 ani, tratamentul colicilor la sugari sau utilitatea anumitor teste de laborator în stabilirea severităţii infecţiilor de tract urinar.
Temele abordate la cea de-a patra ediţie a Forumului Pediatru.ro, care a avut loc recent, la București (8-9 noiembrie).
În cadrul celor cinci sesiuni au fost cuprinse aspecte de actualitate privind diagnosticul și tratamentul afecţiunilor întâlnite la vârsta pediatrică. Cele mai importante aspecte din domeniul afecţiunilor respiratorii, vaccinării și gastroenterologiei au fost trecute în revistă de prof. dr. Adrian Georgescu în cadrul unei lucrări despre actualităţile pediatrice în anul 2018. În cazul primovaccinării împotriva gripei la copii cu vârsta mai mică de 8 ani se vor administra două doze de vaccin gripal spaţiate la interval de patru săptămâni. De anul acesta, în România este disponibil vaccinul gripal cu administrare intranazală, care se pare că are eficienţă cel puţin similară cu cel cu administrare injectabilă. În ceea ce privește diagnosticul corect, profesorul Georgescu recomandă ca în faţa unui sugar cu febră să se respecte succesiunea anamneză, examen clinic și explorări simple de laborator, pentru a putea evita utilizarea antibioterapiei nejustificate.
În ceea ce privește domeniul gastroenterologiei au fost subliniate diferenţele dintre regurgitaţiile simple și boala de reflux gastroesofagian. Boala de reflux gastroesofagian reprezintă patologia apărută în urma trecerii conţinutului gastric în esofag cu sau fără regurgitaţii sau vărsături. Aceasta trebuie diferenţiată de regurgitaţiile simple care pot apărea la vârsta mică la un sugar care are o stare generală bună, o greutate peste medie și care la fiecare masă ingeră cantitatea obișnuită de lapte.
Boala de reflux gastroesofagian poate determina iritabilitate, refuzul alimentaţiei, tuse, stridor sau wheezing.
Se recomandă utilizarea cu prudenţă a inhibitorilor de pompă de protoni, aceștia fiind recomandaţi în esofagita peptică pe o durată între patru și opt săptămâni. În tratamentul colicilor sugarului intervin și factori comportamentali și psihologici alături de factorii inflamatori intestinali.
Disbioza intestinală este caracterizată de un conţinut redus de bifidobacterii și lactobacili și un conţinut crescut de E.coli și Klebsiella spp. De asemenea, circuitul hepato-enterohepatic nu este complet dezvoltat, astfel încât la nivelul lumenului intestinal există o cantitate mică de acizi biliari. Se pare că anumite probiotice care conţin lactobacilul reuteri determină reechilibrarea florei intestinale.
Utilitatea testelor de laborator de tipul hemoleucogramei, proteinei C reactive sau procalcitoninei se regăsește și în stabilirea severităţii infecţiilor de tract urinar. Prof. dr. Mihaela Bălgrădean a prezentat legătura între anomaliile de tract urinar subiacente, infecţia de tract urinar și progresia către boala cronică de rinichi. În cadrul nefropatiei congenitale obstructive are loc o stază urinară care, complicată cu infecţia urinară, poate conduce către suferinţa cronică a rinichiului.
Cicatricile renale sunt rezultatul infecţiilor urinare netratate și nediagnosticate la timp. Bacteriile patogene ale tractului urinar au factori de agresivitate și se atașează la nivelul uroteliului, determinând apariţia modificărilor de tip inflamator. Anumite malformaţii renale pot fi diagnosticate prin ecografie fetală, prin care specialiștii pot observa alterarea structurii parenchimului renal sau megavezica – factor de prognostic infaust.
Printre cele mai de temut malformaţii sunt valvele de uretră posterioară. La copiii de sex masculin care au anomalii de tract urinar este importantă toaleta prepuţială corectă, din cauza colonizării prepuţiale care poate predispune la infecţii de tract urinar.
Tulburările de mers la copii sunt întâlnite frecvent în practica pediatrică. Paleta etiologiei acestor manifestări pentru care se adresează părinţii este vastă, cuprinzând miozitele intrainfecţioase, bolile neuromusculare sau afecţiunile ortopedice.
Limitele între tulburările de mers fiziologice și cele patologice au fost explicate de prof. dr. Alexandru Ulici. În specialitatea ortopediei pediatrice, tulburările de mers reprezintă aproximativ 90% din patologia ortopedică, având, deci, o incidenţă crescută. La copii, sistemul neuromuscular este dezvoltat complet în jurul vârstei de 4 ani, astfel încât micii pacienţi nu pot ,,călca corect” până la această vârstă. Profesorul Ulici a explicat că nu poate fi luat în discuţie diagnosticul de platfus până la această vârstă, întrucât acesta apare ca o consecinţă a unui genu valg fiziologic și, deci, reprezintă o modificare funcţională. În această perioadă, copilul trebuie încurajat să meargă desculţ. În ceea ce privește încălţămintea care mimează mersul desculţ, aceasta ar putea deforma și mai mult mersul copilului, întrucât el va călca întâi pe cusătură și ulterior o va evita.
Șchiopătarea este prima manifestare a durerii la copil, semn al mai multor afecţiuni în funcţie de grupa de vârstă la care apare. Una dintre posibilele cauze este reprezentată de sinovita de șold, boală în care repausul fizic este obligatoriu, întrucât presiunea crescută de la nivelul articulaţiei poate opri circulaţia nutritivă a capului femural. În cazul inegalităţilor de lungime ale membrelor cu diferenţă între acestea mai mică de 1 cm nu este necesară intervenţie chirurgicală.
Majoritatea bolilor musculare sunt boli genetice. Printre acestea se numără distrofia musculară Duchenne și amniotrofia spinală. Asist. univ. dr. Niculina Butoianu a explicat modul de evaluare a pacienţilor cu afecţiuni neurologice și momentele-cheie când anumiţi pacienţi ar trebui să se adreseze specialităţii de neurologie pediatrică. În cadrul acestei grupe de pacienţi este necesară evaluarea posturii braţelor și a membrelor inferioare, a tipului de mișcări (simetrice/asimetrice), a tonusului muscular și evaluarea rezistenţei la mișcările pasive și active în articulaţii.
Odată dobândite achiziţiile motorii ale copilului, acestea nu trebuie pierdute. În cazul în care acest lucru se întâmplă, părintele trebuie îndrumat către un medic neurolog. Bolile neuromusculare trebuie incluse în diagnosticul diferenţial al unui copil care prezintă tulburări de dezvoltare care nu sunt explicate de antecedentele personale fiziologice ale acestuia.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
