Editorialul din nr. 2/20212 al revistei PNEUMOLOGIA, semnat de redactorul şef,
Irina Strâmbu, abordează o temă „fierbinte“ în această perioadă: etica în
publicarea articolelor medicale. Din 2012, revista Pneumologia a devenit membru COPE (Commitee on Publication Ethics) – un forum al editorilor care îşi
propune să discute toate aspectele eticii în publicistica ştiinţifică medicală.
La a doua conferinţă mondială asupra integrităţii în cercetare (Singapore,
2010), a fost dezvoltată o declaraţie cu privire la publicarea responsabilă a
cercetării: standarde internaţionale pentru autori. Cercetarea ale cărei
rezultate se raportează trebuie să se desfăşoare într-o manieră etică şi
responsabilă şi trebuie să respecte legislaţia relevantă. Cercetătorii trebuie:
să-şi prezinte rezultatele clar, onest şi fără a fabrica, falsifica sau
manipula incorect datele; să facă tot posibilul să descrie metodele clar şi fără
ambiguităţi, astfel încât rezultatele lor să poate fi confirmate de alţii; să
adere la cerinţele publicării: lucrarea e originală, nu plagiază şi nu a fost
publicată altundeva. Autorii trebuie să-şi asume responsabilitatea colectivă
pentru lucrările publicate. Calitatea de autor trebuie să reflecte cu acurateţe
contribuţia individuală la activitate şi raportarea sa. Sursele de finanţare şi
conflictele de interese relevante trebuie declarate. De acum, să nu spuneţi că
n-aţi ştiut!
Tuberculoza este în continuare în atenţie,
semnalează Elvira Ibraim, Nicoleta Cioran şi Horia Cocei, creionând evoluţia
endemiei TB în ţara noastră, realizările şi provocările cu care se confruntă
Programul Naţional de Control al Tuberculozei. Despre rolul investigaţiilor
alergologice în diagnosticul aspergilozei bronhopulmonare alergice (ABPA)
discută Roxana Silvia Bumbăcea, Ileana Ghiordănescu şi Brânduşa Petruţescu.
ABPA afectează pacienţii cu astm preexistent sau fibroză chistică, rareori
fiind descrise cazuri în absenţa acestor două boli. În prezent, prin izolare de
ARNm şi clonare se pot produce antigene recombinate utile pentru diagnosticul
fidel al afecţiunii, o parte din ele (Asp f4 şi Asp f6) utile pentru diferenţierea
indivizilor cu ABPA de cei cu astm cu sensibilizare la Aspergillus. Testarea hiperreactivităţii la ASP f se face prin
metode in vivo – testare cutanată prick cu citire imediată şi tardivă – şiin vitro – determinarea IgE şi IgG
specifice şi dozarea precipitinelor. În ABPA, testarea cutanată prick e aproape
întotdeauna pozitivă. Nivelul normal de IgE totale, la un pacient cu boală
activă pulmonară exclude diagnosticul de ABPA. Nivelurile de IgE serice totale
sau specifice se corelează cu gradul de activitate a bolii, fiind utile pentru
monitorizarea răspunsului la tratament.
Florin Mihălţan şi colab. consideră aderenţa
la CPAP (continous positive airway
pressure) – o problemă „eternă“ pentru pacienţii cu sindrom de apnee în
somn formă obstructivă, discutând dificultăţile întâmpinate, implicaţiile
epidemiologice, factorii de predicţie ai non-aderenţei la tratament şi modalităţile
cele mai eficiente de a o ameliora. Un caz cu sindrom Churg-Strauss asociat
terapiei cu montelukast este prezentat de Milena Adina Man şi colab. O femeie
de 62 de ani, cu astm bronşic persistent de 20 de ani, cu tratament inhalator
cu salmeterol/fluticazonă de cinci ani, la care s-a adăugat montelunast 10 mg
de cinci luni, s-a internat cu febră, astenie, tulburări de sensibilitate la
membrele inferioare, dureri toracice şi musculare difuze. Paraclinic –
eozinofilie sanguină, iar CT – opacităţi imprecis delimitate, cu aspect de
sticlă mată, în segmentul lateral al lobului mediu, definind plămânul
eozinofilic. Lavajul bronhoalveolar – 14,6% eozinofilie. Endoscopia digestivă
cu biopsie demonstrează enterita eozinofilică. Biopsia de mucoasă nazală a arătat
prezenţa granuloamelor. Anticorpi ANCA prezenţi. Sistarea terapiei şi asocierea
prednisonului oral a dus la ameliorarea rapidă a simptomelor şi scăderea
eozinofilelor sanguine în 72 de ore.
Raluca Bercea şi colab. discută despre
modificări ale nivelului seric de testosteron asociate comorbidităţilor
sindromului de apnee în somn obstructiv (SASO). Testosteronul pare să joace un
rol în fiziopatologia SASO, dar mecanismele nu sunt bine definite. Există două
ipoteze: apariţia sau creşterea severităţii SASO la bărbaţii trataţi cu
testosteron pentru hipogonadism simptomatic; apariţia deficitului de
testosteron seric ca urmare a hipoxiei şi microtrezirilor generate de SASO au
impact direct asupra axului hipotalamo-hipofizo-gonadal. Multe din studiile
efectuate referitor la această corelaţie (apnee de somn – sistem endocrin) au
ignorat unii factori ce pot crea confuzie, precum vârsta, obezitatea şi alte
patologii asociate (boli pulmonare cronice, fumat). Terapia cu CPAP duce la
ameliorarea nivelului seric de testosteron până la normalizare, în majoritatea
cazurilor. Prin implicaţiile clinice şi consecinţele majore, asocierea disfuncţiei
androgenice cu SASO necesită un management corect.
Articolul din European Respiratory Journal abordează infecţiile pulmonare la
pacienţii infectaţi HIV (autori: N. Benito, A. Moreno, J. M. Miro şi A.
Torres). Majoritatea pacienţilor dezvoltă complicaţii pulmonare în principal
infecţioase, pe parcursul evoluţiei infecţiei HIV. Au intervenit modificări
importante în epidemiologia infecţiilor pulmonare legate de HIV, mai ales ca
urmare a prescrierii profilaxiei pentru Pneumocystis
jirovenci şi a introducerii terapiei antiretrovirale cu eficienţă mare
(HAART). În prezent, în ţările dezvoltate, cel mai frecvent diagnostic este de
pneumonie bacteriană, mai ales pneumococică, urmat de pneumocistoză şi
tuberculoză. În Africa, tuberculoza e cea mai comună complicaţie infecţioasă a
HIV. Infecţiile pulmonare rămân cea mai importantă cauză de morbiditate şi
mortalitate la pacienţii HIV-pozitivi şi prima cauză de internare.
