În această lună, mai precis la 8 iulie, Parisul a celebrat venerabila vârstă de 2.050 de ani, în realitate existând dovezi care susţin fondarea Oraşului Lumină – o insulă pentru început (Ile de la Cité de astăzi) pe râul Sena – de către triburile galice Parisii în jurul anului 250 î. Ch., aşezarea fiind cunoscută sub numele de Lutetia – „apă stăruitoare“. La 52 î. Ch., romanii, conduşi de Iulius Cezar, au cucerit zona, care ulterior a fost creştinată. În anul 360, aşezarea, care număra deja peste 8.000 de locuitori, îşi va schimba denumirea în Paris, iar 987 d. Ch. este data începând cu care oraşul devine capitala Franţei. Se poate spune o poveste nouă prin lentila vrăjită a aparatului fotografic într-un oraş ca Parisul, oraş care a format fotografi celebri, printre care Lartigues, Cartier-Bresson, Atget, Doisneau sau Man Ray? Se poate, pentru fiecare dintre noi! Se cuvine să rămânem pentru început în zona întemeietoare – pe braţul stâng al Senei biserica Saint-Séverin, aspră la exterior şi suplă la interior, cu pilaştrii în formă de palmier şi mai multe vitralii din secolul XIII, străjuieşte intrarea în Cartierul Latin.

   Revenim la Sena şi podurile de neuitat: unul dintre cele mai cunoscute, Pont des Arts, este cel ales de cupluri de îndrăgostiţi din toate zările pentru mărturisirile de dragoste lăsate zălog timpului şi altor turişti-martori sub forma celor mai năstruşnice lacăte.

   În cartierul aristocratic Marais, dominat de o arhitectură strălucitoare şi străbătut de umbrele templierilor, am întâlnit o piaţă foarte vie, iar în Montmartre, lăcaşul atâtor artişti celebri, am întâlnit casa care a adăpostit prima băcănie şi multe clădiri în stil La Belle Époque, unele transformate în restaurante.

   Nu poţi trece prin Paris fără să te gândeşti la Napoleon – la Musée Carnavalet este expusă trusa nécessaire pe care a avut-o pe câmpurile de bătălie.