Educația
pentru sănătate este o mlădiță apărută din trunchiul principal (curativ) al
medicinii generale, încă firavă. În mod necesar, ea va deveni viguroasă în
secolul XXI datorită importanței fundamentale pe care o are în prevenirea și în
combaterea bolilor. I-am intuit rolul încă din facultate (anii ʼ60), chiar dacă
nu i se acorda importanța cuvenită, fiind rareori consemnată, cu litere
minuscule, la finalul câte unui curs de patologie. Am intrat în tainele
teoretice ale acesteia, dar și experimentând-o practic sub diferite forme, în
stagiul de trei ani din mediul rural, apoi în cel urban, în prezent adunând
peste 50 de ani de practică în cabinetul individual și în afara acestuia.
Între
necesitate și pasiune s-a instalat treptat o egalitate reconfortantă.
Documentarea științifică asociată cu experiența profesională, transpuse la
nivelul de înțelegere al celor din afara sistemului medical, pentru omul
sănătos și bolnav, reprezintă un exercițiu favorabil tuturor părților
implicate. Selectarea temelor a rezultat din specificul morbidității, dar
latura profilactică poate cruța omul de multe suferințe. Medicina (curativă și
profilactică) poate populariza un mănunchi de mijloace în lupta cu bolile, dar
esențială este folosirea cât mai multor argumente pentru prevenție. Mai mulți
factori contează în acest demers: știința și arta educatorului, aplicate direct
sau prin intermediul cuvântului scris, gradul de receptivitate al
ascultătorilor sau cititorilor, dar și dimensiunea traseului cunoașterii de la
„a ști” la „a face”. În acest sens, este suficient să ne raportăm la unul din
factorii majori de risc ai sănătății – tabagismul, practicat, culmea, chiar de
unii medici. De ce fumează tocmai aceștia? se întreabă pacienții fumători.
Cea
mai valoroasă este metoda convingerii anticipate, aplicată copiilor și
adolescenților. Am folosit atât metodele scrise, cât și cele orale, în școli
(„Așa cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara” – Spiru Haret), în această
acțiune fiind necesară implicarea concertată a educatorilor și familiilor.
Amintesc în acest sens broșurile „De ce nu trebuie să fumați, dragi copii”,
„Despre preadolescență și adolescență”, cartea „Sănătate și împlinire pentru
adolescentul de astăzi, adultul și vârstnicul de mâine” etc. În activitatea
mea, formele scrise au urmat, pe parcursul anilor, o cale ascendentă, începând
cu foi volante, folosind mașina de scris, apoi computerul, înlocuite pe parcurs
cu broșuri (peste 20 de titluri) în mii de exemplare, tipărite cu fonduri de la
direcția sanitară, care nu au mai fost însă disponibile după Revoluție.
Soluția? Confecționarea lor la laptop și imprimantă. Concomitent, am publicat
sute de articole în presa locală. Broșurile sunt oferite pacienților în funcție
de diagnosticul stabilit, cele mai multe fiind disponibile și în sala de
așteptare a cabinetului, alături de cele cu conținut preventiv și de zece cărți
(scrise în anii din urmă), care pot fi împrumutate.
A
lucra voluntar ca educator pentru promovarea sănătății este o activitate care
rezultă din convingere, nu din presiune exterioară și nici din interes. Din
datorie față de societate.
