Cele mai multe romane se citesc în perioada de vacanţă: bărbaţii citesc mai mult romane cu suspans, iar femeile citesc cu precădere romane „de dragoste“ (cu variante de la poveşti romanţate la genurile mai erotice cu suspans paranormal, medical, religios, latino-american, homosexualitate…). Oferta de pe piaţă este imensă şi în unele ţări vestice romanele „de dragoste“ reprezintă mai mult de jumătate din ceea ce se publică în genul ficţiune. Din anchete se ştie că adevăraţii fani ai acestui gen citesc în jur de 30 de asemenea romane pe lună… Multe din romane oferă clişee de genul: o femeie întâlneşte un (super)bărbat căruia îi cade repede în braţe, viaţa sexuală este intensă şi cu orgasme multiple şi se soldează în scurt timp cu gravidităţi fericite şi cu naşterea mai multor copii, care nu fac decât să întărească relaţia dintre parteneri. (...)

    Într-o lume dominată de Regele-soare şi de regii teatrului clasic (Corneille, Racine, Moliere, cu un La Fontaine discret moralist şi un Boileau teoretician al artei poetice), numele unei femei avea să devină sinonim cu istoria Franţei: Madame de Sévigné (1626–1696). Scrisorile sale, apărute postum, în 1725, sunt adresate cu precădere fiicei sale (Mme de Grignan), dnei de La Fayette şi altor învârtitori pe la Curte ori salonarzi. (...)