„Într-o seară extrem de călduroasă de august, am auzit pe geamul cabinetului un mieunat înăbușit. De fapt, ca să fiu sincer, nu am știut ce aud, doar părea că de undeva din eter, mi se cere ajutorul. Am ieșit în stradă și am văzut pe trotuarul celălalt o plasă din care se auzea, în mod cert, un mieunat. Nu știu cum și când am trecut strada, știu doar că în aceeași secundă eram în pe trotuarul celălalt, desfăcând punga. Pentru câteva secunde, am rămas nemișcat: în pungă era un pui de pisică, de maximum o lună, cu niște ochi albaștri care m-au cucerit pe loc. Am respirat de trei ori și am știut că va fi al meu, dar și că eu voi fi al lui. 

L-am dus pe loc la urgențe veterinare, unde mi s-a confirmat că e sănătos, dar are nevoie de îngrijiri și de hrănire frecventă, la 2-3 ore. Sunt genul care lucrează 15 ore pe zi, în diferite locuri din oraș, și nu am crezut niciodată că sunt în stare să am grijă de un suflet care are nevoie de hrănire la 2 ore. Totuși am făcut-o. 

În prima seară, în timp ce îl îmbăiam la chiuvetă, mă uitam la el și plângeam: cât putea fi de mic, dar cât putea fi de... puternic. A avut nevoie de mine, dar și eu am avut nevoie de el. În câteva săptămâni, a crescut din ce în ce mai mare, până a devenit un pisoi energic (foarte energic) cu care de trei ani am «antrenamente» în fiecare dimineață și seară. 

Cel mai frumos lucru pe care îl face pentru mine? Mă vindecă. De câte ori am somnul agitat, mă trezește parcă spunându-mi «Nu te mai chinui, vei dormi când ești liniștit, e ok.» Când am migrenă, vine pe pernă lângă capul meu și adoarme acolo. Când am mult de lucru, se culcă lângă microscop. Dar, cel mai important, am încercat să îi conserv instinctele de felină, și simt că apreciază asta. 

Nu am vrut să îl transform într-o pisică de pluș. Pentru că, în cazul în care nu știați, pisica nu este un animal domestic. Pisica este un animal sălbatic, cu instinctele unei pume sau ale unui leu, și are nevoie de joc constant și de provocări continue, chiar dacă este pisică de apartament. În ciuda taliei mici, pisica nu este altceva decât un prădător în miniatură. Un motan care mușcă, zgârie, aleargă, atacă nu este un motan needucat. Este un motan... normal. Și doar cine înțelege și respectă aceste instincte poate avea parte de timp de calitate cu mica felină mare, care este pisica. 

Cum îl cheamă... nu pot spune. E doar între mine și el. cei care aveți pisică, nu uitați, dormiți în pat cu cel mai eficient prădător din lumea animală, care poate prinde o pasăre în zbor sau un pește în apă. Iar acest prădător decide, totuși, să toarcă lângă voi și să vă acorde privilegiul să îl mângâiați sau să vă ofere o mângâiere blănoasă când aveți nevoie.” - Dr. Claudiu Mirescu, medic specialist anatomie patologică, din Cluj-Napoca. 

Click mai jos pe galeria foto pentru a vedea mai multe imagini cu motanul jucăuș! 

Galerie imagini (8)