V-aţi simţit vreodată lipsit de vigoare, de forţă, chiar înainte de a începe o activitate, deși tocmai ce v-aţi făcut siesta sau v-aţi dat jos din pat? Sau aţi început energic o activitate, pentru ca apoi să nu reușiţi să o mai duceţi la capăt, din lipsă de forţă? Astenia este o adevărată epidemie a timpurilor actuale, reprezentând principalul motiv de consult al medicilor în ambulatoriu, în 10-30% dintre cazuri.

Frecvenţa ridicată a asteniei implică un cost social și economic enorm, motiv pentru care este important pentru medici să gestioneze corect acest simptom. Cel mai eficient tratament al aste­niei este rezolvarea etiologiei, dar până la 20% dintre pacienţi rămân nediagnosticaţi.

Astenia este definită ca o absenţă de forţă, vigoare sau de energie. Acuzele pacienţilor sunt destul de vagi, polimorfe și diferite de la un pacient la altul. Astenia are o cauză organică în doar 25% dintre cazuri, iar în 75% dintre cazuri este funcţională.

Oboseala fiziologică este starea produsă după un efort intens sau persistent. Apare firesc și are rolul de a ne semnala că organismul are nevoie de odihnă după o solicitare precum efortul fizic, procesele din timpul sarcinii sau o muncă mentală intensă.

Ne atenţionează că trebuie să ne reîncărcăm bateriile înainte să ajungem la suprasolicitare. De regulă, oboseala fiziologică dispare după un somn bun noaptea. Astenia sau oboseala acută ori funcţională este o oboseală nonfiziologică, ce nu se produce consecutiv unui efort justificat.

Este o stare de oboseală durabilă, neplăcută, care nu trece după un somn bun și care nu are o cauză imediată decelabilă. Poate fi de dată recentă (mai puţin de o lună) sau prelungită (între una și șase luni).

Conform statisticilor, între 10% și 60% din populaţie acuză această stare de astenie; 10,2% dintre bărbaţi și 10,6% dintre femei suferă de oboseală prelungită (cu durata peste o lună).

Astenia este al treilea motiv de prezentare la medic, după tuse și febră. Îngrijorător este că, după unele date, 21,9% dintre angajaţi, deci populaţia activă, suferă de oboseală prelungită, cu o durată medie de 22 de luni.

Simptomatologie

În astenie pot fi identificate trei componente diferite care participă în diferite grade: slăbiciunea, lipsa de vigoare și nevoia de odihnă înaintea sarcinilor care anterior nu produceau aceste stări; slăbiciune generalizată: sentiment anticipat de dificultate în iniţierea și menţinerea unei activităţi; și oboseală mentală – caracterizată prin concentrare deteriorată, pierdere de memorie și labilitate emoţională.

Datele din literatura de specialitate sunt paupere, dar este relevantă diferenţierea asteniei de slăbiciune, ameţeli sau dispnee, deoarece pacienţii le confundă frecvent. Este un simptom care poate apărea în perioada de convalescenţă a diferitelor boli și intervenţii.

Toţi oamenii au experimentat senzaţia de astenie, de exemplu, în timpul infecţiilor virale, stărilor depresiv anxioase, perioadelor de surmenaj sau carenţelor alimentare. În aceste cazuri, relaţia evidentă cu o anumită boală înseamnă că astenia nu este, de la sine, un motiv de îngrijorare.

Mulţi acuză aceste simptome în perioada schimbărilor de anotimp – astenia de primăvară sau de toamnă. Astenia funcţională este o tulburare complexă şi multidimensională, ce acţionează la nivel fizic, psihic, intelectual, dar şi sexual.

Pacienţii au o vitalitate scăzută, o stare de epuizare ușor instalată, dificultăţi în iniţierea activităţilor sau în finalizarea acestora, dificultăţi de memorizare, concentrare, stare de labilitate emoţională, disfuncţii erectile, scăderea libidoului.

Sinteza proteică este încetinită, sistemele de schimb respirator devin mai puţin performante, producţia de energie este scăzută și compuși toxici rezultaţi din arderi metabolice se pot acumula în sânge și mușchi.

Sindromul de oboseală cronică alarmează specialiștii
Simptomatologia care persistă peste șase luni este definită ca oboseală sau astenie cronică. Peste 18% din populaţie suferă de astenie cronică.

Însă sindromul de oboseală cronică (SOC), o formă a oboselii cronice, este alarmant pentru specialiști. În SUA s-a estimat că prevalenţa sindromului de oboseală cronică variază între 75 și 267 de cazuri la 100.000 de locuitori.

Acest sindrom complex de etiologie necunoscută se caracterizează prin prezenţa oboselii (fizice și mentale) intense, debilitante și severe, care persistă șase luni sau mai mult și are un caracter oscilant și nicio cauză aparentă specifică.

SOC perturbă activităţile obișnuite, nu scade odată cu repausul, se agravează la efort fizic intens și se asociază cu manifestări sistemice generale, fizice și neuropsihologice.

Predomină la femei, cu un raport masculin-feminin de 2,7 la 1, mai frecvent în intervalul de vârstă 25-45 de ani. Un studiu de la Universitatea Western, Ontario, a arătat că 50% dintre pacienţii care au solicitat consult din cauza oboselii au primit un diagnostic psihologic, în care depresia a fost cel mai frecvent menţionată.

Etiologie

Cauza asteniei funcţionale este neclară, însă unele teorii au incriminat deficitul de tiamină la nivel cerebral, cu rol în propagarea impulsului nervos şi în producerea neurotransmiţătorilor – acetilcolină, adrenalină și serotonină – esenţiali în funcţionarea adecvată nervoasă.

Depleţia prin consumul excesiv de agenţi anti-tiaminici (cafea, zahăr, alcool, tutun, diuretice, antiacide, fenitoin, anticoncepţionale, fluorouracil, indometacin), stresul sau perioadele solicitante dintre două anotimpuri pot duce la instalarea simptomelor de astenie.

Deficitul de tiamină determină manifestări nervoase: astenie, apatie, slăbirea atenţiei şi a memoriei, nervozitate şi iritabilitate, tulburări de apetit și de somn, disfuncţii erectile și reducerea capacităţii de muncă.

De asemenea, se poate asocia cu tulburări vegetative şi neurosenzoriale, cum ar fi: tulburări cardiace, amorţeli, dureri şi furnicături în membre, ameţeală şi tulburări de vedere.