Potrivit
Ordinului ministrului sănătăţii nr. 860 din 12 iulie 2013, pentru a fi
acreditate centre de prelevare a organelor pentru transplant, unităţile
sanitare trebuie să îndeplinească, în primul rând, o serie de criterii de
organizare: sală de operaţie autorizată şi infrastructură de chirurgie pentru
suport; secţie ATI dotată corespunzător pentru identificarea, declararea şi
întreţinerea donatorului în moarte cerebrală – EEG, analizor EAB, ventilatoare
mecanice, cu supraveghere permanentă realizată de medic specialist/primar ATI;
laborator acreditat; serviciu de anatomie patologică dotat corespunzător pentru
studiul biopsiei de organ; secţie/compartiment de neurologie sau neurochirurgie
şi laborator de radiologie/imagistică medicală.
Apoi,
centrul trebuie să conteze pe personal medical calificat, cu experienţă în
această activitate: coordonator transplant, medic primar ATI, echipă
chirurgicală de suport, personal medical mediu cu experienţă în îngrijirea
bolnavilor critici, pentru care trebuie pus la punct un plan de formare
profesională continuă şi dezvoltare a competenţelor specifice.
Nu
în ultimul rând, centrele trebuie să îndeplinească o serie de condiţii de mediu
şi de lucru şi să asigure proceduri standardizate pentru probele biologice,
control de calitate anual pentru toate procedurile utilizate, măsuri
documentate de evaluare, corectare şi monitorizare continuă a activităţii, bază
de date IT pentru evidenţa activităţii (păstrată cel puţin 30 de ani pe suport
de hârtie sau în format electronic). Dosarele de acreditare trebuie înaintate
Agenţiei Naţionale de Transplant, iar acreditarea se acordă prin ordin de
ministru, în mod obişnuit pe o perioadă de cinci ani. În prezent, în România,
au fost acreditate pentru activitatea de prelevare de organe peste 40 de
centre.
